vineri, 9 noiembrie 2012

Jurnal de student

Motto: Orice secunda conteaza azi, totul se deplaseaza atat de rapid, iar eu, oricat as incerca nu pot sa tin pasul cu viata.

2012 se apropie de sfârșit, iar noi, fosta a XII- a F, suntem deja în al doilea an de facultate și experimentăm in fiecare zi palpitanta viața de student. Mai aproape, sau mai departe de casă, de orășelul nostru natal, gândul ne zboară acolo în fiecare zi… Câte amintiri pe coridoarele bătrânului Mircea, în sala 35 sau in aglomerata curte a elevilor! Sunt toate vii în mințile noastre și le vom purta în suflet mult timp de acum inainte. Uitați aici câteva cuvinte de la NOI:

Florina Roșu(Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București): Bună ziua! :) Eu sunt foarte bine, ocupată cu proiecte extracurriculare, training-uri, cursuri care devin din ce în ce mai dificile, mai absconse dar fără îndoială mai fascinante, am și ceva timp liber pentru relaxare...Toate mi-au ieșit până acum așa cum mi-am dorit, m-am menținut în top și în primul an academic destul de ușor aș zice, dar pe măsură ce trece timpul lucrurile se complică, încerc să fiu concentrată asupra obiectivelor așa cum ne-ați învățat: câte o treaptă mai sus, puțin câte puțin. Îmi este dor de liceu, de doamna diriginta, de orele de literatură, de ludicul din ele în care aveam libertate deplină să gândim în toate direcțiile posibile. Acum scriitura e mai rigidă, mult mai tehnică, mai plată, educă pe o singură coordonată. Dar...când mi se face dor, caut repede poezii pe Internet și îmi reamintesc cu plăcere de perioada liceului, de conceptele operaționale, parcă ar fi o altă dimensiune de existență. Sper că sunteți bine cu totii , că noii elevi se ridică la înălțimea așteptărilor (măcar unii!) și vă doresc o toamnă frumoasă! :)

Radu Constantinescu(Facultatea de Psihologie si Științele Educației, București): Bună ziua, doamna dirigintă! Bună ziua, domnilor profesori! Mă bucur enorm să scriu acest mesaj pe care să îl pot împărți cu toată lumea. Eu sunt foarte bine, abia ce am alergat la un maraton, organizat in centrul capitalei și mă pregătesc să merg în Herăstrău să-mi termin de citit cursul. Al doilea an academic a inceput foarte armonios, cu o mulțime de activități și distracții. Acum câteva zilei, m-am întâlnit cu Ovidiu și ne-am adus aminte de momente din liceu și de toate momentele plăcute și mai putin plăcute. A fost foarte fain și abia astept să ne întâlnim cu toții. Vă pup!

Ovidiu Tîlvîc(SNSPA, Științe politice, București): Spre deosebire de ceilalţi colegi, eu nu sunt la fel de bine, întrucât m-am ales cu o bronşită şi o pneumonie interstiţială (partea bună, în schimb, este că mă recuperez destul de repede, zic eu). Al doilea an academic a început destul de lejer, iar noile cursuri par foarte atractive. După cum spunea şi Radu, acum câteva zile ne-am adus aminte cu drag de toate momentele din liceu, fie ele bune sau rele. Vă doresc tuturor un an şcolar plăcut, o toamnă deosebită şi numai lucruri bune!

Mădălina Poienaru(University College of Northern Denmark): Dragi domni profesori și colegi, eu mă lupt să supraviețuiesc vremii ploioase din Danemarca. Nu prea dispun de timp liber în această perioadă pentru că deja am început să mă pregătesc pentru examenele de la inceputul lunii decembrie. Cursurile și proiectele de la facultate imi ocupă majoritatea timpului, așă că weekendul este dedicat danezei și relăxarii. Urmează să susțin cel de-al treilea examen la limba daneză, așadar acum mă cuibăresc în pat, la căldurica și lecturez "Rățușca cea urâtă" varianta în daneză. Sper că sunteți bine cu toții oriunde v-ați afla.

Evelyn Oprea(Aberdeen University, UK): Aici a plouat neîncetat vreo trei zile la rând... uitasem că exista soare, dar azi și-a făcut și domnia sa apariția, cu dinți bineînțeles. În rest... mă lupt să am puțin timp liber pentru învățat și prieteni. Școală+job= program încărcat și oboseală cât cuprinde, de ieșit în oraș, nici nu se mai pune problema… Au inceput și aici să cadă frunzele, dar aș zice, mai degrabă, că mă așteaptă o iarnă timpurie, judecând după temperaturile de -1 grad de săptămâna trecuta. Mi-e dor de orășelul nostru cu straie tomnatice, de străduțele mici acoperite de frunze gălbui, de blocul meu cu patru etaje... de un câine fără stăpân cu ochi blânzi. Singurele patrupede pe care am ocazia să le întâlnesc în Aberdeen, sunt prea cu nasul pe sus, prea pieptănate, prea des duse la salon... Un Grivei autentic, mi-ar face ziua mai bună. Eh, da veți spune că sunt putin ciudată, mă știți cu toții deja... Ador câinii, fie ei și maidanezi. Imi lipsesc și orele de liceu... când vedeam aceleași fețe zilnic. Acum simt cum zilele trec prea repede, prea goale, prea multe fără sens... Vă îmbrațișez cu drag pe toți, foști colegi și profesori! Doamna dirigintă, parcă mi-e dor să mă și certati așa părintește!

Grațiela Vlad (Universitatea Constantin Brâncoveanu, Rîmnicu Vâlcea): Mă bucur enorm să văd că sunteți bine! Ovidiu, îmi pare foarte rău să aud că ai reusit să răcești așa puternic, dar sunt convinsă că îți vei respecta tratamentul și vei reuși să scapi. Cât despre mine... Sunt iar boboacă :)). Timp nu prea am pentru că odată cu noua mea specializare: Comunicare și Relații Publice, am descoperit ceva ce nu știam -sau daca știam, refulasem profund:o pasiune aparte pentru citit. Deci timpul mi-l ocup cu analiza Frumosului... scriu, citesc, mă bucur de minunile din jur și multumesc pentru soarele ce incă mai strălucește pe cer, in micuțul dar minunatul noastru oraș. Vă pup pe toți! Și vă mulțumesc că nu m-ați uitat!

Ana Olănescu (University of London, UK): Mă bucur foarte mult de fiecare dată când aud vești bune de la foștii colegi pentru că așa cum mă așteptam, suntem cu toții la înăltime, oriunde ne-am afla! Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că am facut parte din colectivul IX-XII F, am învațat foarte multe și intotdeauna clasa noastră și CN Mircea cel Batran vor rămâne un important sistem de referință în viața mea. Cât despre mine, nu pot să mă plâng de nimic. Imi trăiesc visul și muncesc din greu pentru a merge la o facultate de top în anul 3 in Japonia (preferabil Tokyo). Vă aștept cu drag în vizită la Londra, sunteți cu toții bineveniți oricând! Din păcate nu voi veni de sarbători acasă, așa că poate ne vom colinda pe Skype. Vă pup pe toți și pe dumneavoastră doamna dirigintă! Vă multumesc pentru că ne tineți mereu aproape!

Sandra Smaranda(Brunel University, London): Sunt fericită să aflu că toți sunteti bine și aveti numai lucruri interesante de povestit. Trebuie sa fiu de acord cu Japo, mă simt mândră de faptul că am facut parte din acest colectiv pentru că am avut de învățat doar lucruri bune. Anul II sună promițător, îmi place mult ceea ce fac și asta e cel mai important. E mult mai greu anul ăsta, deoarece trebuie să depun efort triplu, dar nu mă deranjează pentru că asta face parte din evoluția mea. Doamna dirigintă, domnilor profesori, vă trimit numai gânduri bune și sănătate. Iar vouă, colegilor vă doresc ca anul II să vă aducă numai succese și experiențe frumoase !

miercuri, 7 martie 2012

Fără cuvinte!

Nu ştiu cât de mediatizată este această problemă atât de dezbătută la nivel internaţional în oraşul nostru, sau în ţara noastră (eu abia acum o oră am aflat despre ce e vorba), însă deşi este o oră atât de târzie (4 dimineaţa in Aberdeen), mi-am dorit să vă împărtăşesc şi vouă emoţiile care m-au încercat vizionând filmuleţul de mai jos. Veţi vedea voi singuri despre ce este vorba…

Nu cred că am văzut în viaţa mea ceva mai şocant decât aceste imagini şi în acelaşi timp, nu cred să fi văzut mai multă dăruire şi pasiune în munca total dezinteresată a acestor oameni, milioane de oameni, ţin să subliniez.

La urma urmei, tot ce contează e să ştim că am reuşit să schimbăm ceva.

joi, 1 martie 2012

Departe...


Nu pot spune că sunt nostalgică sau ca sufăr de dor de ţară, de oraş, de casă... de mâncare, dar imi lipsesc oameni dragi, locuri de suflet. Niciodată nu am fost genul de copil care nu poate să trăiască fără mama şi deşi uneori îi invidiam pe cei care se bucurau de toată atenţia mamelor lor, realizez acum că poate mama a procedat corect învăţându-mă să mă descurc singură, singurică. Nu mă plâng… îi mulţumesc. A făcut din mine o tânără puternică, gată să se descurce aproape în orice situaţie.

M-am obişnuit aici… câteodată uit câţi kilometri mă despart de casă. Am impresia că sunt in Aberdeen de mult şi că n-o să mai plec niciodată. E ceva magic la locul ăsta care te face să uiţi de timp, de tine. Nu ştiu când a trecut primul semestru… nu l-am grăbit, dar nici n-am vrut să-l ţin in loc. M-am lăsat dusă de val şi am plutit deasupra lui cu o doză indispensabilă de nepăsare. Sesiunea… nu mă pot plânge la capitolul asta. Cred că mulţi studenţi în România, la universităţi serioase ar putea să mă invidieze. Aveam de dat 4 examene, dar de unul am scăpat (Franceză-avansaţi) întrucât am reuşit să obţin peste punctajul necesar la temele date, iar la restul nu am întâmpinat dificultăţi. Semestrul acesta voi munci mai mult si voi renunţa la încăpăţanarea mea involuntară, ce-i drept, de a sta lipită de ecranul laptopului. Sper…



Alte veşti de pe tărâmul Scoţiei… hmm… Iarna a fost blândă anul acesta. Nu a nins decât o dată foarte puţin, fapt ce m-a intristat ingrozitor, iar de la inceputul lunii februarie, temperaturile au fost pozitive ajungând şi până la 15 grade. Asta a sunat un pic a Meteo… Mi-e dor sa mă uit la Meteo!! Pe cuvânt… De trei săptămâni au inceput să răsară ghiocei şi brânduşe, dacă nu mă inşel şi se tot chinuie să inflorească. Azi am avut drum spre bibliotecă impreună cu un bun prieten român-Andrei este numele lui- din Ploieşti si am luat camera foto… voi ataşa câteva poze.

În rest, îmi lipseşte doamna dirigintă şi grija maternă a dumneaei… aş vrea să îmi amintească cineva în fiecare zi că peste două săptămâni trebuie să predau eseul la Economie Globală şi poate aşa nu l-aş mai lăsa pe ultima sută de metri ca de obicei… Îmi mai lipsesc pauzele cele scurte de la Mircea cel Bătrân, in care nu prea aveai timp să faci mare lucru, dar cu siguranţă te puteai amuza copios sau enerva peste măsură. Aici pauzele sunt ori prea scurte şi trebuie să alergi dintr-o clădire la alta ca să ajungi la următorul curs, ori prea lungi si trebuie neapărat să-ţi ocupi timpul cu ceva folositor de preferinţă.


Cam atât deocamdată… Îi mulţumesc Graţielei că a avut iniţiativa de a scrie pe blog, se vede că nu i-a pierit spiritul de lider. Eu de mult plănuiam să scriu, dar am tot tărăgănat.


Vă îmbrăţişez cu drag şi sper să ne vedem cât mai mulţi la vară!

marți, 28 februarie 2012

Prima sesiune

Cum azi am o zi ceva mai grea în care - ca de obicei în ultima vreme - mă doboară amintirile și nostalgia... mă gândeam să vă mai provoc puțin la cuvânt... și pentru a face asta mă voi folosi de prima noastră sesiune ce - sper - s-a încheiat (cu bine) pentru toată lumea.

Pentru mine prima sesiune a fost destul de grea... că m-am cam culcat pe o ureche în primul semestru și am uitat că am terminat uman, iar medicina este orice altceva, numai filologie nu. Am intrat cu fițe de om cu 12 clase... și "mi-am luat-o peste ochi". Aici nu se mai pune accent pe corectitudinea utilizării limbii române... ci pe biochimie, biofizică, biologie animală, vegetală, celulară, anatomie șamd.

În fine. Important este că am tras tare și am reușit să mă trezesc. Am crezut că nu se mai termină examenele... dar din fericire... până în iunie am scăpat. Acum învăț pe cât posibil de la o lecție la alta. Sper ca și următoarele 11 sesiuni să fie la fel de bogate ca aceasta.

În rest, Clujul continuă să fie un mare paradox: centru cultural puternic, Medicina-i cea mai tare pe aici, plin de francezi și nu numai... ce să mai...? Frumos. Cam frig, dar frumos :)). Nu am precizat care este paradoxul... dar îl spun în privat.
În rest... sesiunea m-a blonzit.


Voi... ce mai faceți?

marți, 3 ianuarie 2012

La multe realizări în 2012


F-ul vă ureză un an nou fericit!