duminică, 23 octombrie 2011

Dragă doamnă dirigintă, dragi profesori, dragi colegi...









Sunt de o lună in Aberdeen şi mi se pare că a trecut o veşnicie. Locul acesta e atât de primitor încât iţi dă senzaţia că aici te-ai născut. Ce e atât de special la micuţul oraş scoţian? Poate modul uimitor in care localnicii îşi păstrează istoria, tradiţiile, sau clădirile din granit vechi de sute de ani… pentru mine simplitatea oamenilor şi felul in care te pierzi voit in mulţime, sau căldura unui zâmbet, deşi afară nu trece de 12 grade, când iţi spune mulţumesc. Şi credeţi-mă, aici toţi spun mulţumesc, îmi pare rău şi te rog. Am încercat chiar să număr de câte ori aud aceste cuvinte intr-o singură zi, dar le-am pierdut şirul aşa că am renunţat.

Străzile mici pavate cu piatră se încolăcesc alene, iar pe fiecare sunt aşezate ordonat case de aceeaşi culoare, cu texturi asemănătoare în funcţie de vechimea granitului din care sunt construite. La prima vedere am avut o senzaţie ciudată, ca un nod în gât pe care îl simţi când te afli într-un loc nou şi te rătăceşti, dar după câteva plimbări, am înţeles că fiecare construcţie se încadrează în superbul peisaj şi că nimic nu trebuie să perturbe continuitatea veacurilor ce au trecut lăsând în urma lor atâta bogăţie.


Totul pare vechi…culoarea secolelor 14, 15 se păstrează şi astăzi pentru că scoţienii au loc de cinste pentru clădirile lor impresionante pe care le-au transformat in instituţii publice sau restaurante, fără a le strica însă arhitectura. Mai bine zis, le-au adaptat modernismului in limitele bunului simţ, pentru ca fiecare, turist sau localnic să se bucure de ele.

Nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Spre surprinderea mea, până acum nu am văzut cerşetori, câini vagabonzi, copii de-ai străzii, nu am văzut nici mucuri de ţigară pe jos, deşi oameni fumând pe stradă sunt mulţi. Diferenţa intre fumătorii noştri şi cei de aici e că majoritatea îşi aruncă chiştocul in coşul de gunoi. Şi dacă tot am adus vorba de casă, contabilizez de vreo 10 ori aceeaşi reacţie pe care ceilalţi o au când le spun de unde sunt: „Romania, oh, cool!”. Acesta ar fi cel mai bun caz, restul doar zâmbesc pentru că probabil nu ştiu ce să spună despre ţara noastră. Lucrul acesta mă întristează, dar zâmbesc şi eu pretinzând ca totul e in regulă şi că nu le-am sesizat reacţia, dar un lucru e sigur, străinii, in principiu tinerii, încă ne văd ca pe nişte oameni ai cavernelor. Mă refer în special la tineri pentru că profesorul responsabil de grupa mea Dr C Dartmann, profesor doctor de istorie, cu care am avut o întâlnire in prima săptămană pentru a-mi alege cursurile, mi-a dat impresia că nu l-a deranjat deloc originea mea, ba chiar i-a plăcut…Poate problema se află doar la nivel de percepţie şi dezinformare mass-media.

Am inceput cursurile de trei săptătămani şi vă mărturisesc că sunt foarte încântată! Studiez Istoria Europei in sec 20, Franceză (avansaţi), Germană (începători), Politică şi Relaţii internaţionale si Economie globală. Drumul de zece minute până in campus îmi face dimineţile mai frumoase. Traversez un parc cu un gazon perfect, copaci cu frunze îngălbenite şi ronduri cu flori in zeci de culori şi tonuri calde, după care trec prin curtea unei biserici din secolul 14 (Cathedral Church of St Machar). Apoi urmează curtea universităţii plină de studenţi care mai de care mai gălăgioşi... Imi place viata de student. E din ce in ce mai palpitantă!

Ps: Imi e dor de liceu.

vineri, 21 octombrie 2011

Primele impresii

Salutări dragi lectori,

Ultima dată când ne întâneam aici și ne citeam reciproc, vorbeam despre experiența admiterii - pe care eu o trăiam doar în stadiu de speranță și emoție -, despre frumusețea vacanței de vară - de care de asemenea nu am profitat prea mult ... și despre alte chestiuni care mă făceau să mă simt aiurea, inferioară.
Ei bine, acum că a trecut ceva timp de când am început școala - mai exact facultatea - cred că este timpul să vedem cum ne descurcăm în noile familii.

În primul rând trebuie să precizez că am senzația că totul a fost pentru mine o minune. Universul a aranjat în așa fel încât să mă trimită fix unde îmi era locul. După cum am precizat, fix înainte de a pleca în Danemarca, la facultate, când aveam totul achitat și pregătit, au apărut niște evenimente nefericite care m-au determinat să mă opresc, să regândesc totul și să realizez că dau cu piciorul visului meu de o viață pentru nimic. Din fericire - și cât noroc să am, ca o universitate - și chiar cea mai bună din România în acest domeniu conform clasamentelor afișate pe edu.ro - să organizeze sesiune de toamnă? Și fix în al doilea oraș de reședință? Ce este mai ciudat intervine atunci când eu mă duc la inscrieri hotărâtă să intru la cu taxă - informându-mă în primele zile și aflând că nu mai sunt locuri pentru sesiunea de toamnă la buget - și mă trezesc în momentul înscrierii... că s-au eliberat 4 locuri la buget, iar 3 zile mai târziu am descoperit că eram cap de listă.

Acum să nu o mai lungesc chiar atât de mult, că mai am și altele de povestit... așa am ajuns eu studentă la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din Cluj Napoca, specializarea Medicină Veterinară. Sunt îndrăgostită de fiecare lucru legat de ea. De când m-am dus să mă înscriu și am văzut curtea interioară, grădinile frumos aranjate, parcurile, clădirile întretinute, cărările pavate, bariera de la intrare... :)) și mai ales curățenia... am simțit că am ajuns unde trebuia. Îmi place foarte mult că emană un aer occidental. Am absolut toate laboratoarele, sălile șamd în același loc, același campus, deci nu trebuie să alerg precum alții dintr-o parte în alta a orașului, plus ca facultatea este la numai 10 min de mers cu autobuzul de mine, iar stația este fix la poarta facultății.
În fine, m-a mai atras aparatura destul de modernă - ca să nu vorbesc de institutul de cercetare -, recliclarea selectivă ce aparent chiar dă roade, hârtia igienică de la baie, săpunul și uscătorul (acum deja încep să par nebună :)) - e ca atunci când te îndrăgostețti și vezi doar iepuriași roz și curcubee).
În ceea ce privește studiul, trebuie să recunosc că am un program destul de încărcat, numai din cauza faptului că sunt orele puse cam aiurea. Lunea și joia am program de la 8 la 20. Naveta e obositoare fiindcă mașina mea trece dimineața și seara destul de rar și uneori prind un trafic infernal... sunt zile în care sunt plecată de la 6.40 și ajung la 21 acasă.
Am doar lunea cursuri, în rest laboratoare. M-am reîndrăgostit de chimie, la fel ca în gimnaziu și liceu - și am descoperit cât de frumoasă este anatomia. Este grea pentru că am de studiat particularitățile oaselor a 7 specii de animale... dar este foarte frumoasă și logică. În rest, azi am luat prima mea notă ... la biofizică - laborator. O notă pe care nu cred că o voi mai vedea la această materie prea curând fiindcă nu prea este oferită... dar mă voi strădui (9/10). Gata, m-am lăudat. Nu m-am putut abține.
În rest toate sunt bune. M-am înscris și în ASMV (asociația studenților mediciniști veterinari) care din fericire ține de USR (a cărei membru sunt de vreo 2 ani, și pe care o iubesc din inimă)... și mi-aș dori cât de curând să mă ofer voluntar în clinică. De-abia aștept practica.
Cred că încep să îmi dau seama cum este să faci ceva ce te pasionează, ce înseamnă devotamentul și reușita. Mă simt ca și când încă aș visa ... e totul prea bine, și în orice moment mi-ar putea pica lumea în cap. Dar nu se va întâmpla... decât dacă pic marți colocviul de laborator la biochimie :)). Da, deja am început examenele. Am mult de învățat dar va fi bine. Nu de asta mă tem, ci de altele care chiar mă lasă rece...dar ce să fac? Trebuie să le învăț pe toate.

Iubesc facultatea asta, iubesc liceul din care am venit... și nu e niciun fel de piperare suplimentară, chiar sunt foarte fericită că am studiat ce am studiat fiindcă acum simt că într-adevăr am avut mereu puterea de a face orice, iar profesorii, cadrul, prietenii, părinții... toți cei ce au crezut în mine m-au făcut să cred și eu.

Acum chiar sună cam plângăcios, dar sunt îndrăgostită. Poate o să îmi treacă în sesiune.
PS: Nu prea am timp să fac nimic ceea ce este destul de nasol. Mi-e și lene ce-i drept că e cam frig și ceață și sunt mereu obosită... Dar tot am ajuns la concertele cu Smokie și Scorpions. IT IS ON BABY!!

PSS: Aștept poveștile celorlalți colegi... Ah, și țineți-mi pumnii Marți!

- asta se face în orele libere - ferestre - ... se stă în laboratorul liber de anatomie și se studiază. Zeugopodiul membrului pevin la cabaline în cazul de față (Tibia).

- Știu, e pitzi...dar e dinainte să mă tund. Laboratorul de chimie... prima dată când am pus halatul pe mine, în afară de când l-am cumpărat. Acum deja a devenit accesoriul de bază halatul. Doar acasă ce nu îl port. -
- prima zi de răceală. Am prins o faringo-laringită păcătoasă ce m-a lăsat fără voce. Laboratorul de anatomie, ora 7 dimineața, pregătirea dinainte de seminar. Necesară. -

- Așa îmi mai place halatul.-

- Intrarea principală. prima alee... drept pe scări e rectoratul, amfiteatrul în care facem noi cei de la MV cursurile... iar pe cărarea principală "începe" campusul... toate celelalte clădiri... încep parcurile șamd.

- Viziune din laboratorul de biofizică. Parcul principal este cel mai ocrotit de soare și pare cel mai feeric. Am fost surprinsă de forma de inimioară a tufișului. Gazonul este foarte bine întreținut și în general plin de studenți care stau la soare la o glumă, un sandwich sau să învețe. Dar nu pe vremea asta... ah, și se menține curat. -

- Am îmbătrânit. -

- Nu știu ce e cu fața aia la mine :)). Împreună cu două colege și draguțele noastre mumii -

- ȘI fiindcă am vorbit doar despre școală... mai am și activitate extracurriculară! Concertele organizate pe Cluj Arena sunt pe lista mea de interes.


marți, 30 august 2011

Mări - în lipsa unui titlu mai bun.



E interesant cum, până acum vreo două saptămâni, îi răspundeam oricui mă întreba de vacanța mea de vară că o să iau și eu vacanță într-o săptămână, sau în august, sau două săptămâni din august, și tot așa. astăzi e ultima zi de vară, ultima zi de august, și încă mă întreb unde sunt zilele pe care le visam la începutul verii, zile lungi pe care să le umplu citind sau vizionând filme și seriale, uitându-mă pe balcon pentru a vedea câți câini cu covrigi în coadă trec pe stradă(doar sunt studentă, nu? doar câini din cei menționați trebuie să mai văd ca să pot spune că le-am văzut pe toate) , zile care să se scurgă molcom și să fie la fel. Zile care să mă facă să-mi doresc tot mai aproape sfârșitul verii și începerea facultății.

*

Față de iulie, în august deja m-am putut numi studentă în cadrul UB, la Facultatea de Limbi Străine, secția Filologie, Engleză-Portugheză. Altfel, luna august m-a prins făcând ceea ce am făcut și în luna iulie, și anume traducând. Deosebirile erau doar că pentru un alt grup de străini, și că nu mai eram singură, ci aveam ajutor. Între traducători au fost și de Nicoleta și Bogdan [și dacă nu v-am mulțumit suficient sau deloc până acum, mulțumesc tare mult de ajutor!], care s-au descurcat grozav și mai ales au acceptat provocarea! Partea și mai bună e că am și câștigat primii mei bani munciți (chiar dacă i-am cheltuit pe toți în două zile, nu așa trebuie să fie primul salariu muncit? Doar n-o să-l pun în ramă. Deși regret că nu i-am făcut o poză, ceva…) - și ce muncă plăcută! Și partea și mai bună e că am cunoscut oameni extraordinari, oameni care sunt o sursă de inspirație și bucurie pentru mine, pe care sunt fericită să îi pot numi acum prieteni, și alături de care am petrecut momente minunate.
La nici 12 ore după ce le-am urat drum bun călătorilor transatlantici pentru care am tradus, mi-am făcut bagajele și am plecat însoțită de una din surorile mele într-o tabără pentru adolescenți, organizată de niște tineri din Anglia, tot pentru a servi drept traducător, de data, asta ce-i drept, secund. Deși merg în această tabără de câțiva ani, aproape mereu ceva a mers rău pentru mine. Însă nu și anul acesta, când lucrurile chiar au început să se însenineze pe toate planurile; am avut parte de multă distracție, de voie bună, și majoritatea celor din tabară ne-am promis să ne revedem în același context, drept pentru care în weekend-ul dinainte de începerea anului școlar pentru învățământul preuniversitar (acum trebuie să mă obișnuiesc să fac distincție între cele două deschideri ale anilor școlari, doar sunt studentă, nu?) ne întâlnim pentru câteva zile într-o mini-tabără, în aceeași locație.
Am petrecut apoi o săptămână în Maramureș, la bunica și rudele mele din partea tatălui meu. De fiecare dată când suntem acolo vizităm un alt obiectiv turistic, iar anul acesta a fost rândul mănăstirii Bârsana și al Cimitirului Vesel din Săpânța. Au urmat câteva zile la bunicii mei din Vâlcea și acum înapoi la Vâlcea, unde am asistat la botezul unor prieteni dragi mie în weekend-ul care tocmai a trecut. Mama deja mă pune să împachetez farfurii, pahare, paltoane și alte lucruri ,,care-ți vor trebui din octombrie încolo”, și e primul lucru de care îmi pare cu adevărat rău din ultimele două luni.
Singurele două lucruri pe care nu le-am putut face vara aceasta a fost să merg la Folk You (dar mă bucur tare că măcar Rada a ajuns!) și la munte pentru câteva zile. Deși vara se termină, vacanța mea încă nu. Și vreau să o savurez pe deplin, de aceea sper să pot pleca la munte weekend-ul care urmează, și într-o mini-tabără după, și să fiu aici pentru ceremonia de începere a noului an școlar pentru gimnaziu și liceu.

*

Zilele care să mă facă să-mi doresc tot mai aproape sfârșitul verii și începerea facultății... Sincer, și acum mă întreb unde sunt. Pentru că deși au trecut două luni de la încheierea bacalaureatului aceste zile nu mi-au răsărit prea des în drum. Poate am fost prea ocupată pentru a le vedea. Poate s-au ascuns dinadins de mine. Poate pentru că nici ele, și nici eu, nu vrem ca vara asta incredibilă să se termine.


Și pentru că eu sunt foarte curioasă din fire și vreau să știu ce au făcut și alți colegi, Andi, sper că e în regulă dacă îi provoc pe Laura, Ovidiu și Evelyn să povestească despre vara lor, nu doar pe unul din ei. Vorba românului: ,,unde-s mulți, puterea crește”, și sper ca și numărul postărilor de pe blog.
Să auzim de bine!



Brooke Fraser - Something in the water


vineri, 26 august 2011

1/2 din vacanță



Eu mi-am petrecut luna august acasă, cu familia. Am lenevit și am urmărit peste 10 seriale. Însă, mi-am făcut și un obicei - acela de a merge la cinema. Îmi pare rău că a trecut timpul pe lângă mine și nu am făcut nimic productiv, dar îmi place să cred că mă păstrez pentru agitația din București. Cred că punctul culminant al lunii august a fost o miniexcursie la munte. A fost superb: lac, apă curată, aer proaspăt,liniște, foc de tabără, cam tot ce e necesar unei pauze. Acum sunt în căutarea unei locuințe în București, doar sunt oficial studentă! :) Mări?

miercuri, 24 august 2011

Rada...+ Always-Bon Jovi







... a petrecut şi petrece în continuare o vacanţă ok. Cum am terminat cu bacul, pentru care, recunosc, nu m-am omorât prea tare, am continuat cu admiterea. Aceasta a ţinut două zile şi a avut loc în cadrul Facultăţii de Litere şi Arte "Lucian Blaga", Sibiu. Nu a fost uşor, însă nici greu. Pot spune doar că se putea mai mult. Mi-am cunoscut o parte din colegi şi urmează să mai fac cunoştinţă cu ceilalţi, care vor intra, în septemprie-după cea de-a doua sesiune. După ce am aflat răspunsul(afirmativ,locul 4 acum, căci s-au mai retras), am zbughit-o la mare, în Vama Veche(de 4 ani fiind nelipsită de la festivalul FOLK YOU-Florian Pittiş). Am petrecut 5 nopţi, apoi m-am întors acasă şi am început lucrul. Nu pot să stau degeaba şi, mai ales, pe căldura asta. Abia aştept să stau singură. Într-o garsonieră, în oraşul care îmi este atât de drag.Pe scurt, o să îmi fie dor de ultima vacanţă de licean. Şi, la sfârşit, succes tuturor şi ţineţi de drumul pe care aţi ales să mergeţi! Cine ştie, poate o să ne vedem cu toţii în Dubai!(glumeam). Şi acum, Nico, tu?

duminică, 21 august 2011

Consider că...




Vacanța mea, prin care se înțelege perioadă de după bac, nu a început tocmai ca o vacanță. Spun asta pentru că, deși scăpasem de bac, mai aveam admiterea la facultate :-?, mai exact, pe 18 Iulie. Așa că, în timp ce majoritatea prietenilor mei se bucurau din plin de libertatea de mișcare, adică faceau ce aveau chef....eu, cu două săptămâni înainte de examen, trebuia să vin acasă la ora 22:30, ca să fiu odihnit și să pot învăța...Ordine care veneau de sus, nu din proprie inițiativă. Oricum...chestia asta a dat rezultate. Am intrat la Facultatea de Psihologie și Științele Educației în cadrul Universității București, pe bază de examen de admitere, cu nota 9.43. Am fost foarte fericit perioada care a urmat aflării rezultatului.
Să vedem :-?...lucuri care merită aduse aminte. A, da! Am fost la munteeee! Cum spuneam, am fost la munte cu câțiva prieteni, printre care Ovi și Mișu. A fost super, ne-am distrat, ne-am relaxat, ne-am întors:(( și ne-am lovit de viața plictisitoare dintr-un oraș mic.
Am cunoscut oameni noi și am învățat lucruri foarte importante legate de viața pe care o trăim în fiecare zi, iar unul din aceste lucruri e că nu trăim singuri pe lumea asta ci într-o comunitate, așa că dacă putem, ar trebui să ne ajutăm aproapele cum putem mai bine. Fă în fiecare zi un bine și vei avea o viață mult mai armoniasă!
De atunci îmi omor timpul citind, gătind, uitându-mă la filme pe timpul zilei, iar noaptea, ca bufnițele, ies și eu pe-afară la aer că-i mai răcoare.
Momentan trebuie să-mi găsesc chirie în București, nu contează unde, doar să fie și să fie decență!
Abia aștept să ajung la București și să-mi intru în ritm, să cunosc viața și oamenii de acolo(....și să mai slăbesc puțin). Sufăr foarte grav de o chestie și anume lipsa de activități care să-mi aducă aminte că sunt în viață și să mă scoată din plictiseala teribilă care mă încearcă uneori. Dacă aveți idei, vă aștept!
Cam asta a fost vacanța mea, dar sunt foarte curios ce a făcut Rada Constantinov în această vară!

miercuri, 17 august 2011

17 august 2011




Vacanța aceasta nu prea s-a făcut simțită pentru mine până acum. După admitere mi-am petrecut timpul în cea mai mare parte acasă, la Vâlcea, cu prietenii si familia. M-am apucat să-mi redecorez camera, am facut cateva drumeții in apropiere și am făcut nenumărate grătare. Printre acestea mi-am sărbătorit și eu, ca și Japo, ziua de naștere. A fost foarte plăcut pentru că a venit în vizită un prieten pe care îl întâlnesc mai rar și totul s-a desfășurat într-un cerc restrâns. Am primit cadou de la prietenul meu o broscuță țestoasă foarte foarte frumușică pe care o cheamă Miki. E o dulceață!


Acum urmează să merg un weekend la Voineasa la o bună prietenă a mea. Dupa mica escapadă de la Voineasa mi-am propus să plec la București pentru câteva zile pentru a-mi căuta gazdă. Sper să găsesc o garsonieră simpatică in Drumul Taberei pentru că aș fi foarte aproape de facultate. Înainte de începerea facultății am să plec pentru câteva zile la Roma cu cea mai buna prietenă a mea. Și asta este tot. De abia aștept atât restul de vacanță cât și începerea școlii!

Deja mi-e dor de Andy și știu că la fel de mult o să-mi lipsească si Japo, Sandra și altii! Vă aștept acasăăă!!!

Mai departe: Radu Constantinescu


duminică, 14 august 2011

Şi Japo...


Pentru mine de abia a început vacanţa! Am fost aşa ocupată cu înscrierea la facultate şi toate demersurile pe care a trebuit să le fac, dar a meritat. Acum pot spune că sunt studentă la School of Oriental and African Studies, University of London. Începând din 26 septembrie voi studia Japoneză şi Economie la Londra pentru 4 ani, dintre care anul 3 îl voi petrece la o universitate din Japonia.

Foarte multe lucruri interesante nu am apucat sa fac în această vară, în afară de faptul că am fost o săptămână la Londra şi o săptămână la Şcoala de vară de Japoneză la Bucureşti. A fost o experienţă inedită pentru mine deoarece am avut ocazia să cunosc profesori japonezi şi să mi se predea direct în japoneză.

Printre altele mi-am sărbătorit şi ziua de naştere, mai devreme puţin pentru că săptămâna aceasta Mădălina pleacă în Danemarca şi am vrut să fie şi ea prezentă. Am primit numai cadouri frumoase, printre care un evantai uriaş pe care îl voi lua cu mine în Anglia orice ar fi.


Deja îmi e dor de colegi... Şi ştiu că toţi am fost curajoşi până acum, dar tuturor ne este frică de ce va urma şi ne punem aceleaşi întrebări: Oare voi fi în stare să mă descurc singur printre străini? O să reuşesc să-mi ating ţelul? Eu cred că DA! Am încredere că toţi vom ajunge acolo unde ne-am propus, iar dacă vreodată aveţi o problemă sau vreţi să comunicaţi ceva sper că veţi scrie pe blog pentru ca toţi să ştim şi să vă putem ajuta, eu mă ofer prima voluntară.



În încheiere o veche zicală japoneză: がんばってください(Ganbatte kudasai)= daţi tot ce aveţi mai bun!

Mai departe: Andreea Bălintescu!

Adina Vîlcu


Ce mică-i vacanța mare... dar nu și vara aceasta. Anul acesta mi se pare că vacanța trece mai greu. Poate și pentru ca nu am fost decât la mare ( nu am stat prea mult timp) și în tabăra Rotaract cu tematica Robin Hood( care din păcate a fost doar de 3 zile) dar poate și pentru că sunt nerăbdătoare să văd cum e viața de student și orele de practică( care îmi par foarte interesante: experimente, chestionare, statistici). Așa că, până ajung în București, îmi ocup timpul cu lucruri deloc deosebite: ieșit pe afara, filme, filme, filme, citit, încerc să îmi fac accesorii ( câteodată chiar reușesc), particip la diverse concursuri sau loto ( am reușit să câștig de 8 ori suma pe care am dat-o pe un bilet ) și am jucat doar o data, dar o sa mai încerc) și îmi caut chirie continuu...
Oricum, sunt bine dispusă și pentru că mai am o lună și jumătate de vacanță o să mă bucur de ea cât mai mult cu putință. Sper sa aveți și voi o vacanță plăcută în continuare!
Predau ștafeta Anei Olanescu pentru că știu că ea are multe de spus despre vacanța asta.

Nu la fel de tropical ca Tuborgul (Andy)


-Ura. Îmi merg în sfrârșit diacriticele și pe laptop –
În primul rând trebuie să îi mulțumesc scumpului de Andy că s-a gândit la mine să continui acest jurnal al aventurilor post-liceene ante-universitare (deși aș fi preferat să fiu lăsată la urmă).
Pentru mine luna august a fost una dintre cele mai încărcate din punct de vedere decizional... și astfel am învățat cum Universul este deasupra noastră, nu invers. În fine, eram obișnuită să am totul programat pe o perioadă de 10 ani... știam unde urma să merg, ce urma să fac... poate chiar într-un mod exagerat de exact. Fusesem admisă la 6 programe de Business în Anglia: 3 la Coventry University, 3 la Portsmouth University... însă urma să plec la Tietgen Business School, în Danemarca. Mi-am plătit și apartamentul, totul era fix, însă, din cauza unor schimbări de-a dreptul bruște din viața mea am ajuns, fix înainte de a mă urca în avionul ce avea să mă ducă – singură, deci nu cum fusese programat – în Odense, Danemarca... mi-am dat seama că nu mai sunt eu. Nu vroiam lucrul respectiv... Lumea mă vroia aici: am descoperit cât de mulți prieteni am aici, cât de importantă sunt în viața unora dintre ei și cât de mult însemnau ei pentru mine... plus familia. Apoi munca: urma să îmi iau job necalificat, de student, pentru a putea face față costurilor incredibile, urma să fac o facultate la care niciodată în trecutul meu nu mă gândisem, urma să trăiesc cu totul o altă viață decât aceea pe care mi-o doream... și cum singurul lucru ce mă motivase să îmi doresc asta, nu mai exista... atunci, chiar înainte de a porni pe acest drum, m-am întors acasă. La aeroport am realizat că îmi uitasem actele în apartamentul meu din Cluj, iar când am ajuns înapoi... ei bine, avionul plecase deja de o jumătate de oră – cu întârziere chiar. Așa că am luat-o ca pe un semn. Normal că puteam lua următorul avion, dar în sinea mea m-am bucurat că s-a întâmplat așa, fiindcă astfel mi s-a deschis o nouă portiță spre a face ceea ce îmi doream cu adevărat: facultatea după care plânsesem timp de 2 ani de când am simțit că va trebui să renunț, și mai ales după care plânsesem excesiv în ultimele câteva luni de când parcă nu mai eram deloc motivată. Ca să nu fiu piază rea, fiindcă încă nu sunt oficial admisă – pentru că prostia se plătește și nicio clipă nu m-am gândit că o dată în viața mea voi ieși din cutie și voi face altfel decât planificasem – nu voi preciza exact până ce nu mă voi vedea admisă – deși pont: e visul meu și meseria pentru care mă pregătisem în liceu deși toată lumea era sceptică studiind filologia, însă sunt încrezătoare (colegii și profesorii sigur s-ar putea prinde, toată lumea reacționa ciudat când eram întrebați ce facultate vrem să urmăm și eu dădeam acest răspuns) însă deocamdată... aștept.
În fine, în Danemarca aș fi început la 1 septembrie cursurile. Acum... cred că sunt singura din clasă rămasă pe dinafară ). Măcar mă simt specială. Nu am făcut nimic deosebit toată vara, ba chiar am pierdut-o aiurea și regret. Totuși am stat pe facebook, mi-am rupt mâna în cel mai cretin mod posibil, am văzut mai multe filme decât am văzut în 19 ani... și am cam luat o pauză de la mine însămi. Nu-i bai, I’ll be back on track soon, baby.

- aici e de admirat gipsul.
Sfat pentru toți cei ce sunt încă în liceu și văd postarea: niciodată nu vă luați după alții în ceea ce privește viitorul vostru... și mai bine mai târziu decât niciodată.
În orice caz, sper să revin cu vești mai bune când mi-o mai da vreunul din iubiții mei colegi această leapșă... și sper să nu mai fiu într-o stare în care să pot fi vizulizată de cititor(i) ca purtând niște haine largi și nespălate, cu un păr nearanjat, urme de friptură pe frunte, stând într-o canapea și uitându-mă la filme cu o sticlă de bere în mână, încă vreo 20 pe jos înșirate, o pungă de cheetos pe jos și mirosind a câine ud. )) Glumesc.
Predau ștafeta Adinei, pentru că știu că o va enerva... plus că are povești frumoase de spus ... dar mai ales... mă va înjura că am făcut asta.
PS: Felicitări tuturor, știu că ați ajuns pe unde vroiați... vă doresc distracție plăcută în ce a mai rămas din vacanță și în facultate... și mult succes... și unora dintre voi drum bun, fir întins!

Cordial,
GT.

sâmbătă, 13 august 2011

August-înainte de facultate


Dragi colegi, suntem deja în luna august și majoritatea am intrat pe la diverse facultăți și ne-am făcut ceva planuri de viitor.
M-am gândit să vă povestesc cum mi-am petrecut luna august(ultima lună august înainte de "studenție") și cum e cu facultatea,job,etc... cu speranța că data viitoare când vizitez blogul acesta și să văd și poveștile voastre.
Am ales luna august pentru că unii dintre voi începeți cursurile deja în septembrie, deci acestea au fost ultimele zile de vacanță.

După cum majoritatea știți am ales să plec în Italia la facultate, gândindu-mă că aici șansele de a mă afirma și a face ceva în viață sunt mai mari -sper să fie așa-.
Am venit în Italia pe 30 iulie,pe mulți nu am apucat să vă salut pentru că am stat ultimele 2 săptămâni înainte de plecare în București. Am ajuns aici și deja din primele zile am început să mă interesez mai profund în legătură cu intrarea la facultate și mai ales pentru documente... într-un final totul bine, totul rezolvat, sunt student!
Cum părinții mei stau la 60 de km distanță de Torino, am ales să-mi caut un loc de muncă pentru a-mi putea permite să-mi închiriez o garsonieră în Torino când voi începe cursurile(mi se pare obositor/plictisitor să fac 2 ore naveta zilnic).Așadar, căutarea unui job a fost destul de facilă deoarece am avut deja niște promisiuni înainte de a ajunge aici. M-am dus să mă cunoască patronul și m-a pus o zi în probă... totul a decurs mai bine decât mă așteptam și mi-a spus că din septembrie e posibil să încep chiar să lucrez în acel bar, cu condiția ca băiatul care lucrează acolo va renunța la locul de muncă așa cum spusese. În cazul în care planul nu va decurge așa, "capo" mi-a spus că mă va prezenta unor cunoștințe de ale lui pentru a-mi oferi un job(poate ceva și mai bun decât într-un bar), numai că trebuie să aștept să aflu orarul de la facultate, așa nu voi avea probleme să ajung la cursuri. Pe lângă patronul acelui bar mai am și alte promisiuni de prin alte părți, așa că m-am înarmat cu răbdare și speranță.


Acum să spum și partea mai puțin plăcută a lucrurilor: Minunatul Torino în luna august este deșert! Cum italienii au obiceiul să-și ia concediu în această perioadă, orașul este populat în mare parte de către turiști.
Eu stau aici în orășelul în care locuiesc părinții mei și aștept mereu apusul, așa seara pot ieși la o plimbare, la o petrecere și în week-end-uri pe la discotecă(dacă tot n-am ce face)... și aștept zilele de plecare la mare...totuși în 2 ore sunt pe litoral, hehe.
Concluzionând(text argumentativ), pot spune că aventura în Italia este cam plictisitoare, dar promițătoare. Sper ca și voi să aveți câte ceva de povestit.

P.S.: Provocările sunt interesante, așa că îi dau ștafeta Grațielei... să fie ea următoarea care să ne povestească luna ei august+deciziile pe care le-a luat în legătură cu facultatea.

P.S. 2: La vita e bella!

miercuri, 25 mai 2011

Dans cu o carte- "Cel mai iubit dintre pământeni"

video


"Fără noi Dumnezeu s-ar plictisi, aşa se mai distrează şi el văzând cum unii îl înjură, alţii ucid, alţii se îmbată ca porcii şi grohăiesc..."
Marin Preda în "Cel mai iubit dintre pământeni"


Bucur Narcisa

marți, 24 mai 2011

Dans cu o carte - Numele Trandafirului

*Nu există nimic pe lume care să ceară mai multă prudenţă decât adevărul.*
(Umberto Eco - Numele Trandafirului)

video
Constantinov Rada

miercuri, 18 mai 2011

Dans cu o carte

"Oamenii fac lucruri care, dacă n-ar fi proşti, nu i-ar putea sili nimeni le facă ."(Marin Preda,Moromeţii)

video



Micu Mihăiță

Dans cu o carte

O familie nu este o formulă. Nu, nu! O familie e o ţesătură adâncă, făcută din cele mai tari fire, mai fierbinţi şi mai nevăzute: din fire de sânge. ( Lucia Demetrius)


video

Bălășoiu Ionuț Robert




duminică, 15 mai 2011

Omul-Pubelă sau Teatru Descompus de Matei Vișniec


Motto: Ne diferim unii de alții prin viteză.
Ne este comună doar singurătatea.
(Nichita Stănescu)
video

Bogdan Silvia-Heliana
x_x

marți, 10 mai 2011

Proiect pentru lucrarea semestrială la Limba şi literatura romănă-semestrul al II-lea

"Ghidul nesimţitului" de Radu Paraschivescu

video


Radu Chiriţă
Motto: "Pasiunile noastre sunt principalele unelte ale conservării noastre, este, deci, o încercare pe atât de vană, pe cât de ridicolă, să vrei să le distrugi." - Jean Jacques Rousseau

video

Andrei Cluci

Dans cu o carte

Motto: "Viața nu înseamnă doar sa mărim viteza. Este mai greu să învingem pasiunile invizibile decât să cucerim lumea cu arme vizibile. Este legea iubirii cea care conduce omenirea. În focul iubirii și fierul cel mai tare se înmoaie." - Mahathma Gandhi


Sandra Tudor

Dans cu o carte

Motto: "Iubirea adevărată transcede timpul." - Audrey Niffenegger

video

Mădălina Poienaru

luni, 9 mai 2011

Dans cu o carte

Motto: "Iubirea este o formă de comuniune și de intimitate." Emil Cioran


video

Sandra Smaranda

Dans cu o carte

Vârsta inocenței - Edith Wharton

Motto: "Una dintre prejudecățile lumii noastre este de a pune etichete, de a clasifica totul. Oamenilor li se pare că au și înțeles ceea ce au clasat." – Octavian Paler


video

Andrada Mureșan

Dans cu o carte

Motto: "Nici nu era măcar sigur ca e în viață de vreme ce trăia ca un mort." Strainul - Albert Camus


Livia Moise

duminică, 8 mai 2011

Dans cu o carte

Ultima temă la limba şi literatura română.

Motto: ,,Femeia este muzică rătăcită în carne." Emil Cioran


Drăguţ Nicoleta

Dans cu o carte

Motto: "Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcută pentru oameni! Pentru aceștia e pământul, acest amărât pământ... Dar acordurile nefericirii se împreună cu cele ale mării într-o armonie voluptoasă și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor." - Emil Cioran


video

Andreea Bălintescu

Dans cu o carte

Motto: 'Uneori fericirea se află la capătul lumii. Călătorești ca să ajungi la tine însăți. Ca să te descoperi' - Elizabeth Gilbert


Bogdan Stăiculescu

Dans cu o carte

Motto: "De ce măsura dragostei este pierderea ei?" - Jeanette Winterson



Ana Maria Dunca

Dans cu o carte

video

Vîlcu Adina

sâmbătă, 7 mai 2011

Dans cu o carte

Motto: "Fericiți cei ce dorm fără să se teamă de vise" Octavian Paler


Tîlvîc Ovidiu

Dans cu o carte

Motto: "Orice fiinţă, cât de neînsemnată ar fi, constituie centrul unui cerc trasat în jurul ei." - Franz Kafka, Jurnal


Adrian Dumitrescu

Dans cu o carte

Motto: "Dacă folosim orice experienţă ca să ne sporim cunoştinţele pentru a le folosi spre binele omenirii, aceasta va produce o schimbare în noi şi în lumea noastră; cunoaşterea este putere. - Francis Bacon
video

Cristea Alexandra

Proiect pentru lucrare scrisă la Limba și Literatura Română, sem. II

"A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim." Octavian Paler

video

Dans cu o carte

video

Radu Constantinescu

Ultima temă la limba și literatura română...

"Bărbații fac legile, femeile fac moravurile." (Guibert)

video


Proiect final

"O viaţă este şansa ta de a exprima Sinele în cel mai palpitant şi creativ mod cu putinţă." - Richard Bach.
video

marți, 3 mai 2011

duminică, 1 mai 2011

Proiect pentru lucrare scrisă la Limba și Literatura Română pe sem. II

Florina Roșu - "Lumea nu-i decât un nicăieri universal... de aceea nu ai unde să te duci niciodată." (Emil Cioran)

video

sâmbătă, 30 aprilie 2011

Activitatea continuă...

Și de data aceasta, sub forma unor proiecte la limba engleză. Am primit ca temă poezia Phenomenal Woman a Mayei Angelou, și am avut liber la creație. Mai exact; trebuia pe grupe să...

- facem un filmuleț care să prezinte o femeie fenomenală: (Ionuț, Sorin, Radu mic, Sandra S, Bogdan, Ovidiu)


- găsim o melodie similară cu mesajul poeziei: (Mădă, Andrada)


- găsim o reprezentație artistică care să întruchipeze mesajul poeziei: (Grați, Adina,

(găsiți versurile în franceză pe blogul colegei noastre Grați)

- și în cele din urmă, să punem noi în scenă o mică reprezentație artistică: (Sandra T, Andreea, Japo, Andi)


Cea din urmă, trebuie să recunosc a meritat așteptarea! :D


luni, 11 aprilie 2011

Experiencing the Pantomime...

Acting out some of the most popular stories...
... without any words: just music!











duminică, 10 aprilie 2011

Ieșire 12 F

Pe ultima sută de metri... învățăm să ne bucurăm de puținul timp rămas de petrecut împreună.



marți, 15 martie 2011

RIUF 2011




Sâmbătă, 12 martie, 50 de elevi ai Colegiului Naţional "Mircea cel Bătrân", printre care şi două reprezentante ale clasei a XII-a F (Oprea Evelyn şi Popescu Laura),au participat la o nouă ediţie Romanian International University Fair, însoţiţi de dna directoare CRISTINA GORAN-organizatoarea deplasării, dna profesoară Luminiţa Mănescu, resposabila Comisiei de consiliere pentru clasele a XI-a şi a XII-a şi de dna Rozalia Iordache -psihologul colegiului. De asemenea, viitorii studenţi au vizitat şi Universitatea ROMÂNO-AMERICANĂ din Bucureşti.