O altă abordare...
marți, 3 mai 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sunteţi vizitatorul nr.
Filologie, bilingv-engleză a IX-a F (2007) - a XII-a F (2011)
Totul are un început...
Pe cine citim...
-
-
Zorii zileiAcum 5 ani
-
-
Sinceritatea unui străinAcum 5 ani
-
-
Un vâlcean cu care ne mândrim!Acum 8 ani
-
-
-
Mai scriu din cand in candAcum 11 ani
-
Aș plânge uneoriAcum 11 ani
-
Mi-ar fi placut...Acum 12 ani
-
Înseamnă nimic.Acum 13 ani
-
-
-
-
-
-
Tot noi
20 de comentarii:
A propos de culori: Varujan Vosganian ne livrează opinia bunicului său în "Cartea șoaptelor " : „ ceea ce simplifică mult înțelegerea lumii. Totul e o combinație de linii și culori. Inclusiv sufletul. El se exprimă în fiecare clipă prin culoarea care i se potrivește cel mai bine. Ar fi o greșeală să înțelegi lumea prin formele ei. Un vin turnat în cană, în amforă ori, cu pâlnia, în sticlele cu gâtul strâmt, are același gust. Cu cât gustul culorii e mai aspru, mai strident, cu atât sufletul este mai furios. Cu cât culorile sunt mai puternice, dar curate, înseamnă veselie.Estompate, liniște. Nepotrivite între ele, suspiciune, neliniște, iritare. “
Cât despre lume, eu cred că ea vorbește chiar atunci când tace, iar uneori această tăcere este asurzitoare.
Felicitări pentru tine și pentru profesorul vostru de română care vă oferă șansa unor abordări diferite.
Vă mulţumesc frumos pentru sugestie şi pentru apreciere!
Aveam un presentiment că tu vei alege o astfel de carte...:) M-a cucerit felul în care ai prezentat-o, culorile imaginilor, vocea ta, muzica erau în perfectă concordanţă, de fapt, se completau reciproc şi un singur termen mi-a trecut prin minte in primele secunde în care am început sa te ascult: sinestezie. Ai exemplificat atât mesajul real al cărţii cât şi propria-ţi interpretare. Te felicit! (Să îmi împrumuţi cartea într-una din zilele astea pentru că mi-ai stârnit curiozitatea şi aş vrea să o citesc. Apropo, tu cum ai descoperit-o?)
Mulţumesc pentru apreciere, Florina!
L-am descoperit pe Sorin Stoica în primă fază prin clasa a IX-a cu ajutorul doamnei diriginte. Domnia sa mi-a trimis o listă cu volume nou apărute (la momentul respectiv) din care să îmi aleg şi achiziţionez unul, în vederea realizării unei recenzii pentru un concurs. Eu am ales "Aberaţii de bun simţ" (m-a fascinat titlul)... şi, după ce am citit-o pe nerăsuflate... am început să vreau mai mult. Nu sunt tocmai genul de persoană prea consecventă şi prea fascinată de beletristică, ştii asta... tocmai de aceea orice fel de jurnale au pe deplin atenţia mea. Îmi plac scrierile reale (sau aproape reale) fără elemente tabu şi fără prea multe bla bla-uri neinteresante.
Ţi-o voi aduce. Mă bucur că ţi-am stârnit curiozitatea :).
În primul rând aș vrea să îți mulțumesc pentru că m-ai făcut curios. Imediat ce voi scăpa de perioada de teze, voi cauta cartea și o voi citi. Cel mai mult m-a atras universul cromatic pe care l-ai abordat. Ai evidențiat corect lipsa de concentrație a oamenilor într-un mediu fără un câmp cromatic adecvat. Ideea de a asocia culorile cu muzica, ajungând chiar să se dea stilului de muzică o culoare sau nuanță proprie, este o idee cel puțin interesantă. După ce am ascultat cu atenție "Sonata lunii" am reușit sa înțeleg de ce ai ales turcoazul. Aceasta culoare se potrivește perfect cu trăirile ce ți le imprimă muzica aleasa. În ceea ce privește cartea, tind să cred că pulsul acesteia este unul alert,sinusoidal,având atât urcușuri cât și coborâșuri, fiind haotic și captivant. Abordarea ta este cu adevărat "o altă abordare"...ai decis să arați lumii cartea prin note și pete de culoare. În ceea ce privește realiarea materialului, nu am lucruri de reproșat, dat fiind faptul că ai ales imagini și sunete ce pe mine m-a făcut sa realizez cu adevarat nevoia după artă.
Mulţumesc frumos pentru apreciere. Nu mă gândeam că va fi cineva atât de atent la aceste detalii şi că se vor remarca astfel, însă, mă bucur din suflet că s-a dovedit contrariul!
Mulţumesc încă o dată pentru răbdare, atenţie şi apreciere!
Sincer, nu am nimic de reproșat. Imediat cum am apăsat butonul "PLAY", am știut că ce voi urmări va fi pe placul meu. Ador muzica aleasă. "Sonata lunii" e una din piesele mele favorite, ale lui Mozart.
La fel și combinația dintre muzică și culoare este splendidă. Cum ai spus și tu: acestea au o influență majoră asupra psihicului uman. Fiecare înseamnă ceva și se poate asocia cu multe lucruri. Mie, personal, turcoazul îmi place cel mai mult. Nu e nici verde, nici albastru. Este exact între. Și acum știu de ce e preferata mea. Pentru asta trebuie să-ți mulțumesc. Ai descris perfect semnificația culorii.
De asemenea, am observat că unele imagini din videoclip erau chiar reprezentarea prin forme sau culori a spuselor tare. Acest lucru mi-a plăcut mult.
Cu siguranță este "o altă abordare", iar ideea de culori și sunete puse în același bol ar încânta pe orice adolescent (și nu numai)cu poftă de "mâncare", și cu siguranță ne-ar face să fim curioși în privința cărților.
Într-adevăr, o abordare diferită şi inedită, plină de imagini subtile, dar proeminente. M-a impresionat, în mod special, puntea de legătură pe care ai reuşit să o trasezi între opere de artă de orice tip, fie ele muzicale (unde ai ales Sonata nr. 14 a lui Beethoven + Moonlight Sonata, o alegere excelentă şi sugestivă cu ritmuri blânde, care, însă, tulbură prin calmul lor), cromatice - culoarea turcoaz mi-ar fi sugerat, în absenţa documentării, o stare profundă de recreare, însă e bine de ştiut în ce mod se face aceasta expresivă de fapt) şi literare: modul în care ai redat esenţa cărţii „O limbă comună” de Sorin Stoica, realizând corespondenţe cu celelalte simţuri şi imagini ce au impact asupra psihicului uman, mi s-a părut deosebit de interesant.
Consider că ai fi putut insista mai mult, însă, pe conţinutul cărţii, respectiv situaţiile sau amalgamul de senzaţii redate, pe care să le relaţionezi, cumva, cu spectrul cromatic şi muzical ales, pentru că în timpul vizualizării am simţit că discursul tău se îndrepta spre un ţel, pe care nu l-ai atins în profunzime până în final. Totuşi, interpretarea nu este deloc superficială sau incompletă, deoarece te-ai referit cu success la ceea ce reprezintă această carte în viziunea ta, impactul pe care l-a avut asupra simţurilor tale, modul în care ai perceput-o ca atare. Felicitări şi sper să continui să mai realizezi proiecte similare.
O abordare cu totul nouă, „ceva” inedit și răcoritor.
M-a impresionat viziunea ta asupra armoniei dintre culoare și sunet; turcoazul, o culoare blândă, dar misterioasă,amestecul albastrului marin cu verdele smarald, iar melodia, „Sonata lunii” de Beethoven este foarte bine aleasă, fiind calmă, dar totodată o explozie care te copleșește.
În ciuda faptului că nu te axezi pe conținutul cărții propriu-zise, reușești să ne încăptușezi atenția prin acest joc „vesel”.Tu ești una dintre multele „călăuze” care încearcă să ne conducă pe noi „inocenții” spre lumină, iar când mă gândesc la aceea „lumină”, o compar de cele mai multe ori cu lumina lunii, în primul stagiu fiind pală, aproape neobservabilă, dar apoi devinind din ce în ce mai intensă chiar sub ochii noștri.
Exact cum spuneai și tu „scrisul recuperează sunetele pierdute”, culoarea explică sunetul și sunetul explică culoarea. După părerea mea fiecare persoană și fiecare lucru posedă propria cromatică, propriul sunet, în fiecare dominând o voce interioară ce se poate declanșa doar prin „scris”.
În primul rând vreau să te felicit pentru acest comentariu bine structurat și realizat. Asemeni celor dinaintea mea, mi-ar plăcea să punctez că ți-ai ales o „bibliografie” foarte bună (imagini, Sonata Lunii, vocea ta), care s-a potrivit perfect cu partenerul tau de dans, însă nu pot să trec peste anumite scăpări, nu din punct de vedere al comentariului, care este foarte bine conceput, ci din punct de vedere al produsului final. Am avut impresia că pe tot parcursul fimului, vocea ta nu a sunat așa cum ar trebui - a fost perturbată. Stiu că asta ar fi putut fi datorată microfonului, dar si programului cu care te-ai inregistrat. Dacă a facut-o de pe calculator îți recomand ca data viitoare să folosești un alt program (Ex. I-Sound). Sonata Lunii a lui Beethoven, după cum am mai spus, o melodie foarte bine aleasă, parcă îți acapara și ea vocea. Dupa părerea mea ar fi trebuit să o rulezi la un volum putin mai mic. Ultimul lucru despre care vreau sa mai vorbesc este trecerea imaginilor de la una la ala. Am vazut că ai folosit un efect acolo, ceea ce este de apreciat, însă durata efectului ar fi trebuit lungită, iar timpul cat pozele stau pe ecran scăzut puțin. Sper că nu te-au deranjat comentariile mele și sper că vei ține cont de ele în următoarea prezentare. Voi fi cu ochii pe tine…și încă o dată felicitări pentru comentariu, care m-a fascinat și m-a convins într-adevăr să citesc cartea.
Aş vrea să încep prin a-ţi mulțumi în numele meu şi cred că şi al celorlalți pentru această „altă abordare” care m-a impresionat profund şi chiar m-a făcut foarte curioasă. M-a captivat în mod special maniera inedită, dar foarte bine realizată a îmbinării muzicii cu a culorilor. Si cu toate că ai mai fost lăudată anterior pentru „bibliografia” aleasă, o voi face şi eu din nou. Felicitări ! „Sonata Lunii” s-a armonizat perfect cu vocea ta caldă , iar un alt lucru care m-a lăsat din nou plăcut surprinsă a fost descrierea „tehnică” , să-i spunem așa, a compoziției lui Beethoven , prin care ai adus argumente solide, bine justificate pentru alegerea ta.
Sincer, turcoazul nu a fost niciodată una dintre culorile mele preferate, şi nu am crezut vreodată că asocierea ei cu vreo carte ar fi posibilă, dar iată ca m-am înşelat. O să mă interesez mai mult cu privire la subiectul cromo-terapiei.
De reproșat nu as avea decât câteva aspecte tehnice. Într-adevăr am avut impresia că vocea ta a fost ușor bruiată , si mi-ar fi plăcut ca acele imaginii cu tine si cartea sa fie puțin mai aprinse si mai clare. E păcat de restul fotografiilor care descriu niște culori atât de frumoase si pline de viața.
Dar acestea sunt detalii care se pot corecta ușor , desigur. Un „Ultim proiect pentru Limba şi Literatura Română” foarte reușit. Îmi pare rău doar că nu vor mai urma şi altele.
Felicitări din nou , şi succes în viitoarele proiecte pe care ţi le-ai propus în etapa ce va urma !
Apreciez foarte mult ori de câte ori atenţia se îndreaptă asupra dimensiunii cromatice a unei cărţi. "O limbă comună" deschide un univers diegetic pe care îl percepi cel mai mult prin vizual şi auditiv, astfel îmbinarea artelor a fost din totdeauna prima tentativă de a recrea atmosfera cărţii. În ceea ce mă priveşte găsesc extraordinar ales contrastul turcoaz - "Sonata lunii". Ritmul puţin tulburator misterios în consonanţa cu evoluţia personajului completează tuşa turcoaz pe care ai aplicat-o. Nuanţa liniştită va vibra cu atât mai mult cu cât este pusă pe un fundal cu semnificaţii mai închise. De aici rezultă şi triumful pe care protagonistul îl are în recuperarea sunetelor prin scris, în recompunerea vibraţiilor căci, în fond este vorba de vibraţia undelor luminoase şi a celor sonore ce alcătuiesc lumea înconjurătoare. Romanele contemporane solicită un nivel profund de înţelegere a semnificaţiilor, însă sunt sigură ca abordarea ta mă va ajuta să descopăr cât mai bine sensurile operei lui Sorin Stoica când mă voi angaja să o citesc.
Vă mulţumesc tuturor pentru aprecieri şi sugestii. Nu mă gândeam să aibă un astfel de impact. În ceea ce priveşte detaliile tehnice, chiar speram să remarce măcar o persoană aceste "artificii" pentru că ASTFEL mi s-a dovedit într-adevăr că videoclipul a fost audiat şi nu doar luat privit ca o imagine. Ştiu, trebuia probabil să fiu mai puţin superficială şi sceptică şi să mă achit şi de această latură dar... nu ştiu de ce... face parte din felul meu de a fi :)).
Oricum, mă bucur enorm şi vă mulţumesc pentru vizionare şi implicare.
Într-adevãr, este o altã abordare.
Ceea ce mi-a plãcut cel mai mult, bineînţeles,la prima vizualizare, a fost faptul cã vocea ta se armonizeazã perfect cu "Sonata lunii", chiar dacã, la un moment dat pãrea uşor tremurândã.Am încercat de multe ori sã atribui unei cãrţi o culoare, sã-i gãsesc o melodie care s-o reprezinte cât mai bine, dar niciodatã nu am reuşit aşa cum mi-am dorit.
În ceea ce priveşte cartea, din pãcate, nu am citit-o, aşa cã nu pot spune prea multe în legãturã cu alegerea ta.Însã pot face aprecieri în legãturã cu armonia dintre melodie şi culoare.Printre pictori, dar nu numai, circulã o zicalã: "Nu existã culori urâte, numai raporturi greşite".Orice culoare poate genera armonie dacã îşi gãseşte un partener de dialog, cum ar fi aici minunata "Sonata lunii". Noanţele uşor vibrante turcoaz se pliazã perfect cu notele mai înalte ale melodiei.
Apreciez faptul cã imaginile se deruleazã alternativ (muzicã,culoare,muzicã...), iar ceea ce spui apare în concordanţã cu imaginile.
De asemenea mã bucur cã proiectul tãu a vizat o carte scrisã de un scriitor contemporan (nu prea citesc astfel de cãrţi, motiv pentru care limbajul meu este mai vetust).
Colegii mai au cam zis tot, aşa cã tot ceea ce mai pot spune este cã te felicit pentru o lucrare minunatã şi sã nu fie ultima!
În primul rând aş vrea să-ţi mulţumesc şi să te felicit pentru această nouă abordare. Încă de la început, m-ai făcut curioasă şi aştept cu nerăbdare să termin cartea pe care o citesc acum, pentru a începe “O limbă comună” de Sorin Stoica.
Mi-a plăcut foarte mult această legătură între culori, muzică şi cartea pe care ne-ai prezentat-o. Aşa cum ai spus-o şi tu: “Culorile influenţează în aşa fel starea de spirit a oamenilor, încât uneori pot avea efecte foarte puternice.” Asociaţia dintre culori, respectiv turcoazul cu “Sonata lumii” şi cu vocea ta, este o îmbinare pefectă la fel ca atomii unei molecule.
Am citit comentariu colegei mele Alexandra Niţescu şi spunea ca ai fi putut insista mai mult pe conţinutul cărţii. Din punctul meu de vedere ai destule amănunte despre această operă, şi multiplicarea lor ar fi scăzut curiozitatea pentru ea.
În primul rând aș vrea să îți mulțumesc. M-ai făcut curios. Imediat ce voi scăpa de perioada de teze, voi căuta cartea și o voi citi. Cel mai mult m-a atras universul cromatic. Ai evidențiat corect lipsa de concentrare a oamenilor într-un mediu fără un câmp cromatic adecvat. Ideea de a asocia culorile cu muzica, ajungând chiar să se dea muzicii o culoare sau nuanță proprie, este o idee cel puțin interesantă. După ce am ascultat cu atenție "Sonata lunii" am reușit să înțeleg de ce ai ales turcoazul. Această culoare se potrivește perfect cu trăirile... pe muzica aleasă. În ceea ce privește cartea, tind să cred că pulsul acesteia este unul alert, sinusoidal. Abordarea ta este cu adevărat "o altă abordare"... Ai decis să arăți lumii cartea prin note și pete de culoare. În ceea ce privește realizarea materialului, nu am nimic de reproșat. Ai ales imagini și sunete ce pe mine m-au făcut să înţeleg cu adevarat nevoia de artă. Îmi cer scuze pentru greșelile de ortografie și exprimare. Singurul lucru regretabil este faptul că nu vor mai fii și alte proiecte. Îți urez succes în continuare.
Citind comentariile voastre îmi dau seama cât de mult dăunează facebookul societăţii cunoaşterii şi posibilităţii exprimării sentimentelor ori gândurilor în mod liber. De ce spun asta? Deoarece obişnuiam să am răspunsuri pentru orice. Acum mă rezum la a căuta pretutindeni butonul de "like".
În orice caz, vă mulţumesc frumos şi vă felicit pentru faptul că aveţi capacitatea (tot mai rar întâlnită în rândul noii generaţii) de a vă argumenta pertinent punctul de vedere şi mai ales pentru că aveţi interese extracuriculare!
Felicitări!
Off.. Culorile astea.. Ce ne-am face fără ele? Stările noastre de spirit ar fi fost atât de monotone... Eu unu m-aș simți vechi, ca în filmele acelea din anii 30-40, mă rog, și cele de mai târziu. Frumos gândit "Verdeațo"!
În primul rând vreau să îţi mulţumesc pentru această nouă abordare, da şi pentru curiozitatea trezită în mine datorită acestei prezentări. Abia aştept să termin cartea pe care o citesc acum pentru a mă lăsa purtată pe paginile carţii "O limbă comună" de Sorin Stoica.
Îmi place foarte mult asocierea dintre culori, muzica aleasă şi vocea ta, acestea contopindu-se la fel ca atomii unei molecule. Aşa cum ai spus şi tu "culorile influenţează în aşa fel starea de spirit a oamenilor, încat uneori pot avea efecte foarte puternice". Acest univers cormatic este la fel ca şi cartea, haotică și în acelaşi timp captivantă.
Am citit comentariile de mai sus, şi Alexandra Niţescu spunea că " ai fi putut insista mai mult, pe conţinutul cărţii, respectiv situaţiile sau amalgamul de senzaţii redate". Din punctul meu de vedere dacă ai fi prezentat mai multe detalii despre operă, interesul pentru carte poate ar fi scăzut.
Sunt impresionat de asocierea culorilor cu muzică, deoarece eu nu pot să văd asemănarea. Nu spun că este imposibil, dar după ce am văzut acest material, mi-a deschis puţin lumea. Melodia este foarte bună, prima dată când am asculat-o am tot apăsat pe butonul replay. Imaginile se potrivesc cu informaţiile.
Din punct de vedere tehnic, la fel cum am văzut într-un comentariu anterior, sunetul şi efectele lasă puţin de dorit.
Trecând peste minusurile enumerate anterior, felicitări pentru această prezentare, poate îmi voi face şi eu timp o dată să citesc această carte.
Trimiteți un comentariu