miercuri, 17 august 2011

17 august 2011




Vacanța aceasta nu prea s-a făcut simțită pentru mine până acum. După admitere mi-am petrecut timpul în cea mai mare parte acasă, la Vâlcea, cu prietenii si familia. M-am apucat să-mi redecorez camera, am facut cateva drumeții in apropiere și am făcut nenumărate grătare. Printre acestea mi-am sărbătorit și eu, ca și Japo, ziua de naștere. A fost foarte plăcut pentru că a venit în vizită un prieten pe care îl întâlnesc mai rar și totul s-a desfășurat într-un cerc restrâns. Am primit cadou de la prietenul meu o broscuță țestoasă foarte foarte frumușică pe care o cheamă Miki. E o dulceață!


Acum urmează să merg un weekend la Voineasa la o bună prietenă a mea. Dupa mica escapadă de la Voineasa mi-am propus să plec la București pentru câteva zile pentru a-mi căuta gazdă. Sper să găsesc o garsonieră simpatică in Drumul Taberei pentru că aș fi foarte aproape de facultate. Înainte de începerea facultății am să plec pentru câteva zile la Roma cu cea mai buna prietenă a mea. Și asta este tot. De abia aștept atât restul de vacanță cât și începerea școlii!

Deja mi-e dor de Andy și știu că la fel de mult o să-mi lipsească si Japo, Sandra și altii! Vă aștept acasăăă!!!

Mai departe: Radu Constantinescu


7 comentarii:

Ana Luiza spunea...

Si mie o sa imi fie dor de tine micutoo!

Luminita Manescu spunea...

Broasca ţestoasă

..................................

Am ani o mie - asta´i tot -
şi vin asupra´mi alţii;
sub Teobald, regele got,
crescui în rezervaţii.

Atâte´au fost în aceşti ani
de care nu ştiu boabă
acum expusă´s pentru bani
la Moşi, într´o tarabă.

Stafia morţii nu´mi dă ghies,
nu´i ştiu temuta coasă.
Sunt broasca ţes- , sunt broasca ţes-,
sunt broasca ţestoasă.
(de Christian Morgenstern)

sau:

Nu-i vezi nici cap, nici coadă, nici picioare.
Un bolovan... Dar dac-o laşi în pace,
Ea scoate botul de sub carapace Şi-ncet-încet se pune în mişcare...
In câte milioane de tipare,
Cu haine transparente sau opace,
A trebuit viaţa să se-mbrace
In drumu-i de prefaceri milenare! Şi ce drum lung Şi evoluţii grele, Pân-a ajuns Natura să creeze Gingasa forma a iubitei mele!
(de George Topârceanu)

Grațiela spunea...

... Drumul Taberei <3... te vizitez :)))))

Grațiela spunea...

later edit... nici tu nu ai zis la ce facultate esti...

A. B. spunea...

Haha, doamna dirigintă, nu mă așteptam să găsesc la comentarii aceste poezioare! Le-am citit cu plăcere.
Da, Grațiela, mi-am dat seama acum, dar cred că știi deja că am intrat la Psihologie, la Universitate. :)

Andi spunea...

Andreea Andreea! Micuta si tu ca o broscuta!
Imi va fi dor de tine! Dar eu stii ca sunt optimist si stim amandoi ca nu pot lasa Bucurestiul gol prea mult timp. La un moment dat va fi prea pustiu, sau nu? pentru ca acum esti tu...

Radu spunea...

Cred că acea broscuță e cadoul cel mai potrivit pentru cineva ca tine! Abia aștept să ne vedem pe coridoare:*!