Iar a venit iarna şi cu ea a venit... ziua ta. Într-un secol trecut, sau poate mai de curând, nu ştiu exact, a răsărit un trandafir. Undeva, probabil într-o grădină, destul de banal... Acela eşti tu! Nu eşti decât un coleg. Un coleg pe care îl ştiu de un semestru. Oare pot să îţi spun, acum de ziua ta un sincer "La mulţi ani"? Dacă îl accepţi, nu promit că ne vom înţelege mai bine pe parcurs, sau că îţi voi da să copiezi la o lucrare de matematică, sau română, ci voi şti că m-ai acceptat ca prieten şi peste 3 ani îţi vei aminti de mine. În tot acest timp va trebui să realizezi că paşii de azi te vor călăuzi către ziua de mâine, şi că trebuie ghidaţi de o credinţă neclintită în tine. Şi dacă-ţi urmezi calea, abia atunci te vei cunoaşte şi vei putea vedea viaţa de pe înălţimi. Doreşte-ţi succesul şi nu perfecţiunea. Nu renunţa niciodată la dreptul tău de a greşi, pentru că atunci îţi vei pierde abilitatea de a învăţa lucruri noi.
În această nouă zi, dorinţa mea pentru tine este să dăruieşti şi să primeşti înzecit înapoi... să îndrăzneşti să îţi urmezi visele pentru a te simţi fericit(ă) şi împlinit(ă), să ai încredere în tine şi-n felul cum priveşti viitorul... S-ar putea să fie multe schimbări de-a lungul drumului, dar le poţi face faţă!
Acum, peste petale cade iar zăpada. Nu puteai să te naşti vara, să ieşim amândoi la o terasă, la un suc şi o îngheţată de ziua ta?
3 comentarii:
La mulţi ani tuturor celor născuţi în decembrie,ianuarie şi februarie!!!
Fel de sfârşit
de Nichita Stănescu
Adevărata mâna n-o întind.
Nu ating cu ea decât cuvintele.
Altfel
copacul atins, de mirare s-ar trage în sine însuşi,
cum se trage în sine însuşi cornul de melc
şi ar deveni un punct.
Nu ating scaunul.
S-ar trage în sine însuşi
şi ar deveni un punct.
Nici prietenii nu mi-i ating.
Nici soarele, nici stelele, nici luna.
Nu ating nimic.
Deşi urăsc punctul, Doamne,
locuiesc într-un punct.
Nichita Stănescu... cea mai frumoasă dedicaţie!
Trimiteți un comentariu