luni, 11 mai 2009

"Cultură şi Civilizaţie din România"

Pentru a nu obosi cu foarte multe informaţii, am ales spre a posta selectiv câteva lucruri esenţiale surprinse în lucrarea noastră. 

Echipa CNMB, Râmnicu Vâlcea:

Profesori coordonatori:
• Lăcrămioara Sîiulescu, Mariana Trainea, Maria Ţanea 

Elevi:
• Petra Rada Constantinov, Mircea Ioan Gherghina, Graţiela – Teodora Vlad 


„Strigă moartea la fereastră
Spoveditute-ai nevastă!
Vai eu nu m-am spovedit.
Că de moarte n-am gândit
Că de moarte de gândeam
7 popi îmi aduceam,
7 popi din şapte sate,
7 care ferecate
Să le umplu de păcate.”
(Bocet de la Vaideeni) 

Viaţa individuală, oricare ar fi tipul de societate, constă în a trece succesiv de la o vârstă la alta, de la o ocupaţie la alta. Orice schimbare în starea unui individ comportă acţiuni şi reacţiuni între sacru şi profan, acţiuni şi reacţiuni care trebuie reglementate şi supravegheate astfel încât societatea generală să nu sufere nici lezări, nici deteriorări. 

Însuşi faptul de a trăi determină treceri de la o stare la alta, fiecare individ parcurge o succesiune de etape ale căror începuturi şi finaluri formează ansambluri de acelaşi ordin: naşterea, adolescenţă, căsătoria, paternitatea, maternitatea, propăşirea materială, specializarea ocupaţiei, moartea, şi fiecăruia dintre aceste ansambluri raportându-li-se ceremonii ale căror obiect este identic: realizarea trecerii individului dintr-o situaţie determinată la o altă situaţie determinată. 

Trecerea de la o stare la alta se face pe baza unor credinţe, respectându-se obiceiuri care se manifestă prin ceremonialuri şi ritualuri. 

Pentru început trebuie precizat câmpul ce cercetare al problemei noastre. Cercetarea concretă şi interpretarea la care am supus materialul începe cu prevestirile de moarte, continuă cu ceremonia propriu-zisă şi se sfârşeşte dincolo de ea, în actele ce se produc până la patruzeci de zile.
Actul morţii şi înmormântarea se leagă de toate celelalte manifestări din ciclul vieţii (naştere şi căsătorie) cu angajări şi implicaţii duble. 
Prima parte a lucrării reprezintă o reconstituire a principalelor momente din viaţă, mai mult decât atât are la bază o reconstituire a fenomenelor prin date imediate, elementare şi mai mult sau mai puţin concrete.
A doua parte a lucrării o constituie chiar ancheta în teren şi o scurtă analiză pe baza materialului cules şi ordonat. Fenomenul morţii şi al înmormântării este alcătuit din mai multe părţi şi o seamă de momente în desfăşurare, care nu sunt nimic altceva decât fapte organice de fapte impuse de realitate, cu forme şi funcţii deosebite şi precise în unitatea mare a fenomenului. 
Din informaţiile culese de noi rezultă că pregătirea fizică a celui decedat pentru plecare se defăşoară prin scăldarea şi gătitul mortului. În comunele Vaideeni şi Runcu se îmbracă cei bătrâni în costum naţional în timp ce în comuna Ghioroiu în costum negru. De asemenea apare şi bradul împodobit de nuntă în cazul celor care au murit necăsătoriţi, care la Runcu şi ghioroiu se duce cu vârful în jos. Cel decedat este aşezat pe o laviţă sau pe o masă cu picioarele indreptate către usă. În toate cele trei sate este prezent banul pentru plata vămilor, banul punându-se pe degetul mic al mortului în satele Runcu şi Ghioroiu.
Este prezentă informaţia, la Runcu, că celui născut cu tichie i se bate un cui şi nouă bucăţi de lemn de rug (măceş) în piept. Se consemnează legarea picioarelor şi a bărbiei celui decedat cu fir negru şi roşu sau alb. 
La Ghioroiu, prin mână îi sunt trecute cereale (porumb sau grâu) pentru a nu pleca mortul din casă cu norocul, iar dacă a fost un om rău se vor bate câteva cuie în jurul său.
Jocurile de priveghi nu sunt întâlnite în nicio comună. În ceea ce priveşte bocetul, acesta se regăseşte în toate cele trei zone analizate însă până în ziua de astăzi, tradiţia consemnată a rămas numai în cazul comunei Vaideeni. Găina neagră sau oaia neagră este dată peste mormânt în toate cele trei comune. În drumul spre cimitir, sunt trei opriri obligatorii. La Ghioroiu se mai opreşte şi în locurile dragi mortului. La aceste opriri se aruncă bani. În legătură cu masa de pomenire există o diferenţă privind momentul în care se face: la Vaideeni şi Ghioroiu după înmormântare, la Runcu înainte.
După înmormântare se asigură tămâierea şi aducerea apei .
În concluzie, deşi suntem zonă de tranziţie, în cele trei comune secvenţele ritualului sunt aproape identice, cu foarte puţine deosebiri ce nu lezează însă tradiţiile de înmormântare.




3 comentarii:

Constantinov Rada spunea...

Sa spunem ca a fost frumos.Nu cred ca am luat-o ca un concurs;pe parcurs simteam nevoia sa stiu si mai multe despre obiceiurile de inmormantare, desi tema nu era prea "data pe fata" de oameni.A fost, intr-adevar, o experienta unica!

Luminita Manescu spunea...

F E L I C I T Ă R I !!!
Bravo! pentru că aţi avut curaj să abordaţi o asemenea... temă.
Aţi căpătat experienţă pentru lucrul în echipă, aţi cunoscut locuri, oameni, adică, deşi aţi vorbit despre moarte, v-aţi "confruntat" mai întâi cu... viaţa. Aţi văzut cum trăiesc şi cum gândesc semenii noştri!
Iată... presentimentul morţii şi... asumarea ei!

Lucian Blaga - Gorunul
În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inimă un clopot
şi-n zvonuri dulci
îmi pare
că stropi de linişte îmi curg prin vine, nu de sânge.

Gorunule din margine de codru,
de ce mă-nvinge
cu aripi moi atâta pace
când zac în umbra ta
şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă?

O, cine ştie? - Poate că
din trunchiul tău îmi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
şi liniştea
ce voi gusta-o între scândurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picură în suflet -
şi mut
ascult cum creşte-n trupul tău sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clipă care trece,
gorunule, din margine de codru.

Grațiela spunea...

Va multumim!