vineri, 12 februarie 2010

Tara lui Gufi - Matei Visniec

O piesa interesanta...desi nu mi s-a parut normal felul cum actorii au abordat-o. Au fost folosite cuvinte in limba engleza, care presupun ca nu-si aveau locul. Ar fi fost mult mai amuzanta daca nu erau momente precum uitarea unor replici sau interventia inutila a unor persoane din public.












Calitatea unora dintre poze nu este foarte buna deoarece nu le-am putut face pe toate cu blitz. Sper sa va placa.


Radu Constantinescu

8 comentarii:

Joc de nuanţe spunea...

au fost câteva gafe, întradevăr, dar ţin să menţionez că mi-a plăcut cum a interpretat Ariana Şerban pe Iola, mie mi s-a părut că şi-a intrat cu adevărat în rol, iar modul cum au profitat de spaţiul lor mic în cadrul interpretării a fost, zic eu, destul de avantajos. totuş, mă înnebuneşte faptul că nu găsesc piesa să o citesc integral.
Vişniec m-a uimit ca de fiecare dată şi mi-a indus o stare pe care numai citindu-l pe el o pot trăi. mi se pare extraordinar şi de neegalat şi sunt puţin mâhnită de felul cum a fost jucat, poate fiindcă totul prin comparaţie cu opera sa mi se pare mic, minuscul, redus sub dimensiunea firelor de praf. ah, cum colorează lumea!

Radu spunea...

De acord, in legatura cu interpretarea Arianei Serban, dar si a domnului Dan Constantin in rolul lui Gufi...pacat ca a trebuit sa existe momente precum cele mentionate in postare...All in all, a fost cat de cat bine.

Grațiela spunea...

Interesant ;))

Luminita Manescu spunea...

Felicitări pentru imortalizarea momentului! Cine a reuşit să... fure aceste imagini? Radu?
Mai ţineţi minte că, printr-a IX-a, parcă, nu v-au lăsat să fotografiaţi şi v-au şters imaginile din aparat?
Ce piesă era atunci?

Era sâmbătă
de Matei Vişniec

Era sâmbătă pe la ora opt
In faţa pizzeriei
Circulaţie, maşini dezlănţuite
trafic teribil
pe terasă – mai nimeni
patru consumatori şi un câine
cer o pizza pentru acasă
între timp mă uit la preţuri,
la oameni -
nicio diferenţă...

Grațiela spunea...

Era "O noapte furtunoasa" ... si Bubu facuse poze cu aparatul meu, iar una din actrite i-a confiscat aparatul si s-a apucat sa stearga pozele una cate una... Pacat ca nu stiam pe atunci ca exista card recovery :)).

Luminita Manescu spunea...

Ha ha ha ...
Uitasem... Vorba Poetului în:

CÂNTEC
de Nichita Stănescu

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
(...)
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate…
(...)
Noi, locuitorii acestor secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu o mie de picioare alergând oriunde.

Radu spunea...

Pai am avut grija ca de indata ce s-a terminat piesa sa ascund bine aparatul in haina, astfel incat sa nu poata da de el...:)

Radu spunea...

Multumesc!:)