"Ninsoarea se-aşterne şi suie
Ca o câmpie dospită
Care în curând va opri
Timpul de sus să mai cadă.
Ţine ochii închişi
Ţine ochii închişi
O singură dată ni se dă
Şi trebuie să dăm o singură dată.
Nu te întreb nimic, aşteaptă
Ultimul fulg de timp s-apuie
Şi să se facă gol în ceruri
Şi linişte, abia atunci
Desprinde-ţi braţul stâng din cuie
Şi lin răstoarnă ceasul cu zăpadă."
(Ana Blandiana)
6 comentarii:
Frumos! :)
Ora de dirigenţie...
Mi-a plăcut plimbarea asta.
Frumoasă oră de dirigenţie
cea mai frumoasa clasa:X
Te corectez, Ana, poate cel mult cel mai frumos colectiv... :))
Clasa a X-a e chiar... deprimanta!:)))
Vom vedea cum veţi gândi peste ani...până atunci citiţi gândurile stănesciene:
"Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ti-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
.................................
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lânga glasul tău şi te iubeam." (Nichita Stănescu)
Peste ani... nu se mai stie.
Dar tot Nichita Stanescu ne va aminti mereu de copilarie si de aceste momente.
Trimiteți un comentariu