... când noi (şi toţi contemporanii) suntem atât de grăbiţi şi de ... ocupaţi ... e bine ca măcar în momentele-cheie ale devenirii noastre să ne oprim din alergare şi să ne poruncim: "înapoi, la clasici!" ................................... "... Când citim în vechea carte a istoriei străbune Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române, Care inimă stă rece? care suflet nemişcat? Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire, Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire, Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat? În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră, Şi-ntr-o lungă-mbrăţişare pe români îi înfrăţiră; Împrejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi… Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează… Deputaţi! asupra voastră ei privirea-şi aţintează; Fala sau ruşinea ţării se aşteaptă de la voi. Fiii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână, Dacă voi acum veţi pierde marea cauză română, Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc; Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire, Ce de la părinţi de merit, nobili fiii o priimesc." (GRIGORE ALEXANDRESCU, poet paşoptist)
3 comentarii:
... când noi (şi toţi contemporanii) suntem atât de grăbiţi şi de ... ocupaţi ... e bine ca măcar în momentele-cheie ale devenirii noastre să ne oprim din alergare şi să ne poruncim: "înapoi, la clasici!"
...................................
"... Când citim în vechea carte a istoriei străbune
Virtuţi mari, ilustre fapte ale naţiei române,
Care inimă stă rece? care suflet nemişcat?
Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?
În tăcutele morminte Bogdan, Mircea se-ntâlniră,
Şi-ntr-o lungă-mbrăţişare pe români îi înfrăţiră;
Împrejuru-le stau dese umbre de măreţi eroi…
Ele astăzi zbor în aer, inimile-nflăcărează…
Deputaţi! asupra voastră ei privirea-şi aţintează;
Fala sau ruşinea ţării se aşteaptă de la voi.
Fiii voştri vor ascunde a lor frunte în ţărână,
Dacă voi acum veţi pierde marea cauză română,
Prin meschine interese ce-n mici inimi locuiesc;
Timpul trece, omul piere, dar a patriei iubire
E averea cea mai rară, cea mai scumpă moştenire,
Ce de la părinţi de merit, nobili fiii o priimesc."
(GRIGORE ALEXANDRESCU, poet paşoptist)
"Cine n-are dor să vadă ţara sa în fericire,
Cu legi bune, cu legi drepte, în tărie şi-n unire,
Cultivând artele păcii pe al său pământ bogat?"
Ehei... toti am vrea sa prindem acea vreme imaginata de narator.
Trimiteți un comentariu