Cartea unei bune coexistente cu sine

Cartea unei bune coexistente cu sine
sau cum să fii un mai bun partener pentru tine însuţi
Jacques Salome

1. Pot descoperi la orice vîrstă că sînt parte activă din tot ce mi se întîmplă.
2. Pot învăţa să nu mă complac în acuzaţii la adresa celuilalt sau în autoacuzaţii
pentru tot ce mi se întîmplă în viaţă.
3. Dacă de la celălalt, de la ceilalţi sau din mediul înconjurător îmi parvine un
eveniment, un cuvînt sau un act care reprezintă o violenţă pentru mine, îmi pot
identifica trăirea si o pot înapoia celui care mi-a trimis-o, atunci cînd ceea ce mi-a trimis el nu îmi face bine
4. Dacă de la celălalt, de la ceilalţi sau din mediul înconjurător îmi parvine un
eveniment, un cuvînt sau un act pe care le pot primi ca pe nişte cadouri sau ca pe o
mulţumire, îmi revine misiunea de a le accepta şi de a le da curs în interior. Libertatea
mea interioară va fi cu atît mai mare, iar aceasta îmi va confirma resursele, îmi va
împrospăta şi-mi va amplifica energiile. Este responsabilitatea mea să le fac să strălucească si să contribui astfel la alimentarea spaţiului vieţii mele cu mai multă
iubire.
5. De fiecare dată cînd îmi asum riscul de a adopta o poziţie, de a mă afirma, respectîndu-mă, îmi asum riscul de a fi diferit. Şi prin aceasta pot atinge anumite sensibilităţi, pot contrazice anumite convingeri, pot pierde aprobarea sau girul celor din jur. Pot învăţa să mă împac cu singurătatea mea.
6. îndrăznind să adresez cereri directe si deschise, accept în acelaşi timp să nu controlez răspunsul celuilalt, îmi asum deci riscul si libertatea de a primi acest răspuns, fie el pozitiv sau negativ.
7. Trecînd de la reacţie la relaţie, îmi cresc posibilităţile de schimb.
8. Sprijinindu-mă pe cîteva instrumente capabile să favorizeze comunicarea (eşarfa, vizualizarea, simbolizarea) şi aplicînd cîteva reguli de igienă relaţională, devin mai coerent şi mai constant, pentru a dezvolta relaţii creative, îmi alimentez astfel dorinţa de viaţă din mine.
9. îmi dezvolt si-mi măresc autonomia şi libertatea de fiecare dată cînd învăţ să am grijă de propriile mele dorinţe sau sentimente, fără a i le impune celuilalt.
10. Dacă nu mai confund vinovăţia, culpabilizarea (care vine de la celălalt) şi autoculpabilizarea, mă ancorez mai bine în realitate şi, de asemenea, propun o legătură mai puţin parazitară, mai puţin apăsătoare şi mai puţin proiectivă asupra celuilalt.
11. Capacitatea de a-mi menţine orientarea va depinde de rigoarea mea în a nu mă lăsa poluat de relaţii energofage (consumatoare de energie). Dar va depinde si de deschiderea mea către a primi relaţiile energogene (creatoare de energie).
12. Dacă accept să descopăr că orice schimbare personală are un preţ pe care trebuie să-1 plătim, sub aspectul exigenţelor, al rigorii, al renunţărilor, al separării, al rupturii, mă voi apropia mai profund de divinul care există în mine şi voi confirma dimensiunea spirituală cu care coexist.
Cea mai rea singurătate nu este cînd eşti singur,
ci cînd eşti un prost tovarăş... pentru tine însuţi