Pelerinaj în Maramureş... Să merg, să nu merg. Da! De ce nu? A fost o experienţă frumoasă, până la urmă. Partea cea mai proastă a fost că tot drumul am ascultat muzică bisericească. Partea bună, de fapt- părţile bune- m-a miruit părintele în fiecare dimineaţă(iar mie îmi place mirosul foarte mult), am vizitat multe catedrale, biserici, mănăstiri şi am avut ocazia să gust puţin dintr-o stare de spirit pe care nu am mai avut-o până acum. Traseul a fost acesta: Râmnicu Vâlcea – Sibiu – Alba Iulia – Cluj-Napoca – Gherla – Dej – Târgu Lăpuş – Baia Sprie – Sighetul Marmaţiei – Săpânţa – Vadul Izei – Moisei – Năsăud – Parva – Bistriţa – Reghin – Târgu Mureş – Sighişoara – Mediaş – Sibiu – Rm. Vâlcea. Cel mai mult mi-a plăcut în Sibiu şi Tg. Mureş. Oricum, pozele spun totul. A fost, într-adevăr, o apropiere de Dumnezeu şi nu numai. O eliberare de palpabil. Sfatul meu pentru voi: merită văzut tot!
Un comentariu:
Experienţa ta (dacă a fost prima, chiar de vor mai fi şi altele, pe aceasta, de la această vârstă, nu o vei uita!) ne reaminteşte cine am fost (mai suntem, oare?) şi, ca un arc peste timp, ne reface legăturile cu strămoşii (vom deveni şi noi... strămoşi pentru cineva?)în "lumina" cărora "adăstăm":
"Coboară-n lut părinţii, rând pe rând,/în timp ce-n noi mai cresc grădinile./Ei vor să fie rădăcinile,/prin cari ne prelungim pe sub pământ.//Se-ntind domol părinţii pe subt pietre,/în timp ce în lumini mai adăstăm,/în timp ce fericiri ne-mprumutăm/şi suferinţi şi apă vie pe la vetre." ("Părinţii" de Lucian Blaga)
Trimiteți un comentariu