Varujan Vosganian - Cartea şoaptelor

"Iată o carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu câte ceva din amândouă, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Am întâlnit rareori într-un roman, cum este în definitiv cartea lui Varujan Vosganian, o atât de mare densitate de viaţă umană şi de evenimente cruciale în existenţa unei comunităţi. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeşte, ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice."
Nicolae Manolescu


"Pentru copilul care eram, cimitirul era ca o grădină mare, unde florile şi copacii înfloreau cu un minut mai devreme decât oriunde în altă parte. Nu ştiam de unde vine puterea florilor şi a copacilor. Pe vremea aceea, moartea nu avea niciun înţeles pentru mine. O simţeam tăcând şi înflorind şi îmi era destul. Moartea era un fel de primăvară timpurie. Primul mort pe care l-am văzut a fost bunicul Garabet. El mă învăţase tot felul de lucruri, de pe pământ şi din cer, arătându-mi-le. A vrut ca tot el să fie şi cel care să-mi arate moartea. Mai târziu mi-am spus că s-a întâmplat aşa pentru că lumea era prea mică să ne încapă, cu toate fanteziile noastre, pe amândoi în acelaşi timp."
Varujan Vosganian-"Cartea şoaptelor"