joi, 24 decembrie 2009
Crăciun fericit!
Un an nou fericit, plin de împliniri şi succese!
miercuri, 16 decembrie 2009
Concert de colinde
joi, 10 decembrie 2009
EVS YOUTH
miercuri, 11 noiembrie 2009
Final de prezenzentare: Studiu de caz - Etnogeneza
luni, 2 noiembrie 2009
joi, 29 octombrie 2009
Cartea unei bune coexistente cu sine
sau cum să fii un mai bun partener pentru tine însuţi
Jacques Salome
1. Pot descoperi la orice vîrstă că sînt parte activă din tot ce mi se întîmplă.
2. Pot învăţa să nu mă complac în acuzaţii la adresa celuilalt sau în autoacuzaţii
pentru tot ce mi se întîmplă în viaţă.
3. Dacă de la celălalt, de la ceilalţi sau din mediul înconjurător îmi parvine un
eveniment, un cuvînt sau un act care reprezintă o violenţă pentru mine, îmi pot
identifica trăirea si o pot înapoia celui care mi-a trimis-o, atunci cînd ceea ce mi-a trimis el nu îmi face bine
4. Dacă de la celălalt, de la ceilalţi sau din mediul înconjurător îmi parvine un
eveniment, un cuvînt sau un act pe care le pot primi ca pe nişte cadouri sau ca pe o
mulţumire, îmi revine misiunea de a le accepta şi de a le da curs în interior. Libertatea
mea interioară va fi cu atît mai mare, iar aceasta îmi va confirma resursele, îmi va
împrospăta şi-mi va amplifica energiile. Este responsabilitatea mea să le fac să strălucească si să contribui astfel la alimentarea spaţiului vieţii mele cu mai multă
iubire.
5. De fiecare dată cînd îmi asum riscul de a adopta o poziţie, de a mă afirma, respectîndu-mă, îmi asum riscul de a fi diferit. Şi prin aceasta pot atinge anumite sensibilităţi, pot contrazice anumite convingeri, pot pierde aprobarea sau girul celor din jur. Pot învăţa să mă împac cu singurătatea mea.
6. îndrăznind să adresez cereri directe si deschise, accept în acelaşi timp să nu controlez răspunsul celuilalt, îmi asum deci riscul si libertatea de a primi acest răspuns, fie el pozitiv sau negativ.
7. Trecînd de la reacţie la relaţie, îmi cresc posibilităţile de schimb.
8. Sprijinindu-mă pe cîteva instrumente capabile să favorizeze comunicarea (eşarfa, vizualizarea, simbolizarea) şi aplicînd cîteva reguli de igienă relaţională, devin mai coerent şi mai constant, pentru a dezvolta relaţii creative, îmi alimentez astfel dorinţa de viaţă din mine.
9. îmi dezvolt si-mi măresc autonomia şi libertatea de fiecare dată cînd învăţ să am grijă de propriile mele dorinţe sau sentimente, fără a i le impune celuilalt.
10. Dacă nu mai confund vinovăţia, culpabilizarea (care vine de la celălalt) şi autoculpabilizarea, mă ancorez mai bine în realitate şi, de asemenea, propun o legătură mai puţin parazitară, mai puţin apăsătoare şi mai puţin proiectivă asupra celuilalt.
11. Capacitatea de a-mi menţine orientarea va depinde de rigoarea mea în a nu mă lăsa poluat de relaţii energofage (consumatoare de energie). Dar va depinde si de deschiderea mea către a primi relaţiile energogene (creatoare de energie).
12. Dacă accept să descopăr că orice schimbare personală are un preţ pe care trebuie să-1 plătim, sub aspectul exigenţelor, al rigorii, al renunţărilor, al separării, al rupturii, mă voi apropia mai profund de divinul care există în mine şi voi confirma dimensiunea spirituală cu care coexist.
Cea mai rea singurătate nu este cînd eşti singur,
ci cînd eşti un prost tovarăş... pentru tine însuţi
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Ciao !
dintr-o sală de clasă de la etajul doi vă transmit oficial succese în noul an școlar. Astfel, sunt tot filolog bilingv, chiar " F "- ist, urmând să dau teză la latină și să studiez a 3-a limba modernă - germana.
Îmi este bine- răspunzând eventualelor întrebări referitoare la acomodare, etc- și... se regăsesc numele unora dintre voi printre întrebările puse de noii mei colegi.
Atât despre mine şi aici, că doar ne despart 90 de km, şi câteva fracţiuni de secundă pe messenger, şi v-aştept pe la mine, promit cel puţin o cazare, doar cer
să fiu anunţat din timp.
Şi... apreciaţi-vă unii pe alţii, certaţi-vă frumos, bârfiţi doar cu colegul sau colega de bancă, nu mai lasaţi gunoaie în bănci şi prin clasă, chiuliţi cu cap, şi...
ascultaţi de cei care vă vor binele !
Mit freundlichem Grüßen,
Edi
miercuri, 7 octombrie 2009
Salutări din America - 2
luni, 5 octombrie 2009
Salutări din America
E foarte frumos aici şi mă bucur pentru că am ales să fac asta! Este -cu adevarat- o experienţă de viaţă!
Engleza mea e fluentă, ceea ce îmi facilitează comunicarea cu familia-gazdă. Toţi sunt de treabă cu mine, mă fac să mă simt ca şi cum aş fi unul de-al lor. Am fost cu ei în Carolina de Sud înainte să înceapă şcoala, în vacanţă şi a fost foarte distractiv.
La şcoală, la început, a fost greu ... pentru că aici nu mai vin profesorii la clasă, ci ne ducem noi la ei. E un liceu enorm, cu aproximativ 3000 de elevi şi cu multe activităţi. Dupa fiecare curs, am 5 minute să merg la celălalt curs. In prima zi, când am ieşit de la primul curs, am crezut că e un concert deoarece veneau şi se duceau mii de copiii într-o parte şi într-alta. Mi-am ales Spaniola, Engleza, Literatura, Teatru, Aruncare cu arcul, Criminalistica, Istoria Americii ( e destul de grea), Psihologie, Fashion şi design.
Sunt nişte materii foarte frumoase şi mă descurc. La spaniolă chiar sunt prima din clasa ca de altfel şi la psihologie. Iar la Engleză sunt dăţi în care citesc mai fluent decât colegii mei americani!
Iau pranzul la liceu şi este exact ca în filme... te duci, îţi iei mâncare şi te pui la masă cu mulţi prieteni.
Mi-am făcut mulţi prieteni şi câţi elevi sunt în liceu, toţi stiu de mine! Sunt un fel de "vedetă" în liceu.Copiii sunt foarte entuziasmaţi să le povestesc despre România, să spun câteva cuvinte în română şi tot aşa... Sunt prietenenoşi şi comunicativi.
Cu profesorii a fost la fel, au fost super bucuroşi că mă au ca elev pentru că " învăţ de la ei şi ei învaţă de la mine" (am încheiat citatul).
Merg deseori în New York pentru că e foarte aproape de mine... Prima oară când am mers a fost extraordinar, am rămas uimită... era atat de diferit, era exact ca la televizor.
Am mers într-o excursie cu toţi studenţii de schimb din New York şi sunt foarte de treabă, suntem exact ca fraţii acum...Vorbim pe internet, ne întâlnim în weekend-uri.
Mi-e dor de casă, de România,de prietenii mei, de tot, dar nu aş da experienţa asta pe nimic.
Salutari din America pentru colegii şi pentru profesorii mei!
Sandra
marți, 15 septembrie 2009
Bine aţi revenit!
"Atâtea stele cad în noaptea asta./Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul/şi suflă peste-o iască/
năprasnic să-l aprindă./În noaptea asta-n care cad/atâtea stele, tânărul său trup/
de vrajitoare-mi arde-n braţe/ca-n flăcările unui rug.Nebun,/ ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,/ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,/
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui/puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.În zori când ziua va aprinde noaptea,/
Când scrumul nopţii o să piară dus/de-un vânt spre-apus,/în zori de zi aş vrea să fim şi noi/cenuşa,/noi şi - pământul."
(L. Blaga, “Noi şi pământul”)
“Când izgonit din cuibul veşniciei/întâiul om/trecea uimit şi-ngândurat pe codri ori pe câmpuri,/
îl chinuiau mustrându-l/lumina, zarea, norii - şi din orice floare/îl săgeta c-o amintire paradisul -Şi omul cel dintâi, pribeagul, nu ştia să plângă.Odată istovit de-albastrul prea senin/al primăverii,/cu suflet de copil întâiul om/
căzu cu faţa-n pulberea pământului:/"Stăpâne, ia-mi vederea,/ori dacă-ţi stă-n putinţă împăienjeneşte-mi/
ochii/c-un giulgiu,/să nu mai văd/nici flori, nici cer, nici zâmbetele Evei şi nici nori,/căci vezi - lumina lor mă doare".Şi-atuncea Milostivul într-o clipă de-ndurare/îi dete – lacrimile.”
(L.Blaga, “Lacrimile”)
“A admira un gânditor
nu înseamnă
a-i accepta
şi ideile ca atare.”
(L. Blaga)
Ele… par singure în toată clasa, dar (aţi văzut?!)… nu sunt!
“O durere totdeauna mi-a fost singurătatea ta ascunsă,Dumnezeule, dar ce era să fac?Când eram copil mă jucam cu tineşi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.Apoi sălbăticia mi-a crescut,cântările mi-au pierit,şi fără să-mi fi fost vreodată aproapete-am pierdut pentru totdeaunaîn ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape…” ( L. Blaga, “Psalm”)
Succes în noul an şcolar, 2009/2010!
joi, 11 iunie 2009
A VENIT VACANŢA
Clasa a X-a F
Clasamentul final
1. Roşu Florina 9, 72
2. Popescu Laura 9, 65
3. Vlad Graţiela 9, 55
4. Drăguţ Nicoleta 9, 42
5. Olănescu Ana 9, 32
6. Dunca Ana 9, 25
7. Oprea Evelyn 9, 25
8. Atanasescu Eduard 9, 05
9. Ciochină Sorin 9, 00
10. Bălintescu Andreea 8, 87
11. Constantinov Rada 8, 85
12. Poienaru Mădălina 8, 77
13. Chiriţă Radu 8, 75
14. Tudor Ana 8, 75
15. Bogdan Silvia 8, 67
16. Moise Livia 8, 62
17. Mureşan Andrada 8, 62
18. Smaranda Sandra 8, 55
19. Tîlvîc Ovidiu 8, 55
20. Stăiculescu Bogdan 8, 52
21. Georgescu Andrei 8, 50
22. Constantinescu Radu 8, 42
23. Vîlcu Adina 8, 40
24. Bucur Narcisa 8, 35
25. Cristea Mihaela 8, 35
26. Cluci Andrei 7, 90
27. Bălăşoiu Ionuţ 7, 67
VĂ DORIM CÂNTEC, DANS ŞI VOIE BUNĂ...
vineri, 29 mai 2009
Ziua Comunicării
luni, 11 mai 2009
"Cultură şi Civilizaţie din România"
Echipa CNMB, Râmnicu Vâlcea:
Profesori coordonatori:
• Lăcrămioara Sîiulescu, Mariana Trainea, Maria Ţanea
Elevi:
• Petra Rada Constantinov, Mircea Ioan Gherghina, Graţiela – Teodora Vlad
„Strigă moartea la fereastră
Spoveditute-ai nevastă!
Vai eu nu m-am spovedit.
Că de moarte n-am gândit
Că de moarte de gândeam
7 popi îmi aduceam,
7 popi din şapte sate,
7 care ferecate
Să le umplu de păcate.”
(Bocet de la Vaideeni)
Viaţa individuală, oricare ar fi tipul de societate, constă în a trece succesiv de la o vârstă la alta, de la o ocupaţie la alta. Orice schimbare în starea unui individ comportă acţiuni şi reacţiuni între sacru şi profan, acţiuni şi reacţiuni care trebuie reglementate şi supravegheate astfel încât societatea generală să nu sufere nici lezări, nici deteriorări.
Trecerea de la o stare la alta se face pe baza unor credinţe, respectându-se obiceiuri care se manifestă prin ceremonialuri şi ritualuri.
Pentru început trebuie precizat câmpul ce cercetare al problemei noastre. Cercetarea concretă şi interpretarea la care am supus materialul începe cu prevestirile de moarte, continuă cu ceremonia propriu-zisă şi se sfârşeşte dincolo de ea, în actele ce se produc până la patruzeci de zile.
Actul morţii şi înmormântarea se leagă de toate celelalte manifestări din ciclul vieţii (naştere şi căsătorie) cu angajări şi implicaţii duble.
Prima parte a lucrării reprezintă o reconstituire a principalelor momente din viaţă, mai mult decât atât are la bază o reconstituire a fenomenelor prin date imediate, elementare şi mai mult sau mai puţin concrete.
A doua parte a lucrării o constituie chiar ancheta în teren şi o scurtă analiză pe baza materialului cules şi ordonat. Fenomenul morţii şi al înmormântării este alcătuit din mai multe părţi şi o seamă de momente în desfăşurare, care nu sunt nimic altceva decât fapte organice de fapte impuse de realitate, cu forme şi funcţii deosebite şi precise în unitatea mare a fenomenului.
Din informaţiile culese de noi rezultă că pregătirea fizică a celui decedat pentru plecare se defăşoară prin scăldarea şi gătitul mortului. În comunele Vaideeni şi Runcu se îmbracă cei bătrâni în costum naţional în timp ce în comuna Ghioroiu în costum negru. De asemenea apare şi bradul împodobit de nuntă în cazul celor care au murit necăsătoriţi, care la Runcu şi ghioroiu se duce cu vârful în jos. Cel decedat este aşezat pe o laviţă sau pe o masă cu picioarele indreptate către usă. În toate cele trei sate este prezent banul pentru plata vămilor, banul punându-se pe degetul mic al mortului în satele Runcu şi Ghioroiu.
Este prezentă informaţia, la Runcu, că celui născut cu tichie i se bate un cui şi nouă bucăţi de lemn de rug (măceş) în piept. Se consemnează legarea picioarelor şi a bărbiei celui decedat cu fir negru şi roşu sau alb.
La Ghioroiu, prin mână îi sunt trecute cereale (porumb sau grâu) pentru a nu pleca mortul din casă cu norocul, iar dacă a fost un om rău se vor bate câteva cuie în jurul său.
Jocurile de priveghi nu sunt întâlnite în nicio comună. În ceea ce priveşte bocetul, acesta se regăseşte în toate cele trei zone analizate însă până în ziua de astăzi, tradiţia consemnată a rămas numai în cazul comunei Vaideeni. Găina neagră sau oaia neagră este dată peste mormânt în toate cele trei comune. În drumul spre cimitir, sunt trei opriri obligatorii. La Ghioroiu se mai opreşte şi în locurile dragi mortului. La aceste opriri se aruncă bani. În legătură cu masa de pomenire există o diferenţă privind momentul în care se face: la Vaideeni şi Ghioroiu după înmormântare, la Runcu înainte.
După înmormântare se asigură tămâierea şi aducerea apei .
În concluzie, deşi suntem zonă de tranziţie, în cele trei comune secvenţele ritualului sunt aproape identice, cu foarte puţine deosebiri ce nu lezează însă tradiţiile de înmormântare.
miercuri, 6 mai 2009
duminică, 26 aprilie 2009
marți, 7 aprilie 2009
Cenaclu literar
Cenaclu literar
Unde? Când? Cine? De la cine?
Istorie:
Marţi, 31.03.09 doamna dirigintă Mănescu Luminiţa informa
- Heliana, Nicoleta, vineri, 03.04.09
ora 16.oo
Biblioteca Ion Creangă, Bucureşti,
Cenaclu literar
organizatori: Octavian Soviany şi Constantin Abăluţă.
vreţi?
Noi:
- Hmmm...DAAAAAAAAAAAA
am ajuns
ne-am prezentat
ne-au fost citite poezii din Ofelia Prodan şi Daniel D. Marin
Octavian Soviany şi Constantin Abăluţă
au selecţionat vreo 7-8 poezii
din aproximativ 20
prin + şi -
printre cele 8 au fost şi:
Heliana:
Cădem în sus
avalanşa scarpină muntele emoţiilor mele,
dar n-o simţeam.
vedeam doar cum pe retină se scurgea tempera albastră, apoi albă
şi irisul mocnea ca o lumânare -
ţinută cu fundul în sus.
feţe schimonosite în cenuşă.
sadic! fardul prăfos îngheţase pe obrazul fin al magazinului
de deasupra căruia un horn făcea cu ochiul. îndrăzneţ.
flatarea!
doamne, de-aş ajunge la timp
ca să nu se închidă
uşa de porţelan...
Un bărbat şi o femeie absolut albi
îi simţeai calzi, dar erau de sticlă şi sufletul lor era berea.
zvăpăiau bulele de acid în ei. congelator.
bărbat înalt - femeie mincinoasă,
de ce aveţi ambalajul lăptos?
pe marginea căii lactee s-a construit un etaj deasupra raiului.
la intrare nu e nimeni. la ieşire sunteţi voi.
Nicoleta:
Ne jucăm
Ne jucăm de-a feţele lumânărilor
miroase-a tămâie
lângă ochiul tău de mort e uşa
a fi sau a nu fugi?
Ne jucăm de-a oameni libidinoşi
Regulă:
- e rândul tău să mă scarpini pe spate
Un bărbat şi o femeie absolut albi
Eu-femeie, tu-bărbat, eu-îndrăgostită, tu-bărbat
mi-aş atinge vârful nasului cu degetul arătător
nu ai observa
Refuzi buze dulci, dar îmi oferi tutun
deci
Eu-sirop de fructe, tu-bere, eu-tocuri, tu-bocanci
Când laptele va avea gust de mine
Sa fugi!
Luni la şcoală le-am povestit colegilor detaliat
şi am fost provocaţi să scriem toţi propriile noastre poezii
au ieşit nişte creaţii destul de interesante
şi rog toţi colegii să îşi scrie
cu acest prilej
poezia
pe blog.
eu o scriu aici
Zero e o cifră
Dormitor îngust
Demnitate zero
Femeie fiind, îţi permit măgăriile şi mă supun
semnându-te bărbat, te văd
scărpinându-ţi organele, singurele organe funcţionabile încă
arunci în mine dulciuri
şi simt
dragă
îţi simt lumânarea arzând în tine
ţi-am astupat găurile
cu vocea-mi răguşită . . .
N.B. Dorim să mulţumim doamnei diriginte Mănescu Luminiţa pentru că ne-a anunţat şi ne-a mobilizat pentru un asemenea eveniment.
(Scuzaţi lipsa pozelor, curând o să le primim şi p'astea)