E interesant cum, până acum vreo două saptămâni, îi răspundeam oricui mă întreba de vacanța mea de vară că o să iau și eu vacanță într-o săptămână, sau în august, sau două săptămâni din august, și tot așa. astăzi e ultima zi de vară, ultima zi de august, și încă mă întreb unde sunt zilele pe care le visam la începutul verii, zile lungi pe care să le umplu citind sau vizionând filme și seriale, uitându-mă pe balcon pentru a vedea câți câini cu covrigi în coadă trec pe stradă(doar sunt studentă, nu? doar câini din cei menționați trebuie să mai văd ca să pot spune că le-am văzut pe toate) , zile care să se scurgă molcom și să fie la fel. Zile care să mă facă să-mi doresc tot mai aproape sfârșitul verii și începerea facultății.
*
Față de iulie, în august deja m-am putut numi studentă în cadrul UB, la Facultatea de Limbi Străine, secția Filologie, Engleză-Portugheză. Altfel, luna august m-a prins făcând ceea ce am făcut și în luna iulie, și anume traducând. Deosebirile erau doar că pentru un alt grup de străini, și că nu mai eram singură, ci aveam ajutor. Între traducători au fost și de Nicoleta și Bogdan [și dacă nu v-am mulțumit suficient sau deloc până acum, mulțumesc tare mult de ajutor!], care s-au descurcat grozav și mai ales au acceptat provocarea! Partea și mai bună e că am și câștigat primii mei bani munciți (chiar dacă i-am cheltuit pe toți în două zile, nu așa trebuie să fie primul salariu muncit? Doar n-o să-l pun în ramă. Deși regret că nu i-am făcut o poză, ceva…) - și ce muncă plăcută! Și partea și mai bună e că am cunoscut oameni extraordinari, oameni care sunt o sursă de inspirație și bucurie pentru mine, pe care sunt fericită să îi pot numi acum prieteni, și alături de care am petrecut momente minunate.
La nici 12 ore după ce le-am urat drum bun călătorilor transatlantici pentru care am tradus, mi-am făcut bagajele și am plecat însoțită de una din surorile mele într-o tabără pentru adolescenți, organizată de niște tineri din Anglia, tot pentru a servi drept traducător, de data, asta ce-i drept, secund. Deși merg în această tabără de câțiva ani, aproape mereu ceva a mers rău pentru mine. Însă nu și anul acesta, când lucrurile chiar au început să se însenineze pe toate planurile; am avut parte de multă distracție, de voie bună, și majoritatea celor din tabară ne-am promis să ne revedem în același context, drept pentru care în weekend-ul dinainte de începerea anului școlar pentru învățământul preuniversitar (acum trebuie să mă obișnuiesc să fac distincție între cele două deschideri ale anilor școlari, doar sunt studentă, nu?) ne întâlnim pentru câteva zile într-o mini-tabără, în aceeași locație.
Am petrecut apoi o săptămână în Maramureș, la bunica și rudele mele din partea tatălui meu. De fiecare dată când suntem acolo vizităm un alt obiectiv turistic, iar anul acesta a fost rândul mănăstirii Bârsana și al Cimitirului Vesel din Săpânța. Au urmat câteva zile la bunicii mei din Vâlcea și acum înapoi la Vâlcea, unde am asistat la botezul unor prieteni dragi mie în weekend-ul care tocmai a trecut. Mama deja mă pune să împachetez farfurii, pahare, paltoane și alte lucruri ,,care-ți vor trebui din octombrie încolo”, și e primul lucru de care îmi pare cu adevărat rău din ultimele două luni.
Singurele două lucruri pe care nu le-am putut face vara aceasta a fost să merg la Folk You (dar mă bucur tare că măcar Rada a ajuns!) și la munte pentru câteva zile. Deși vara se termină, vacanța mea încă nu. Și vreau să o savurez pe deplin, de aceea sper să pot pleca la munte weekend-ul care urmează, și într-o mini-tabără după, și să fiu aici pentru ceremonia de începere a noului an școlar pentru gimnaziu și liceu.
*
Zilele care să mă facă să-mi doresc tot mai aproape sfârșitul verii și începerea facultății... Sincer, și acum mă întreb unde sunt. Pentru că deși au trecut două luni de la încheierea bacalaureatului aceste zile nu mi-au răsărit prea des în drum. Poate am fost prea ocupată pentru a le vedea. Poate s-au ascuns dinadins de mine. Poate pentru că nici ele, și nici eu, nu vrem ca vara asta incredibilă să se termine.
Și pentru că eu sunt foarte curioasă din fire și vreau să știu ce au făcut și alți colegi, Andi, sper că e în regulă dacă îi provoc pe Laura, Ovidiu și Evelyn să povestească despre vara lor, nu doar pe unul din ei. Vorba românului: ,,unde-s mulți, puterea crește”, și sper ca și numărul postărilor de pe blog.
4 comentarii:
O vacanta plina, plina ai avut Mari... Nu stiu unde ai fi putut adauga si Folk You si muntele, hehe...
Ma bucur sa aud ca esti bine! Mi-e dor de tine si sa-mi spui cum e portugheza, multi spun ca e ciudata, altii ca e minunata... abia astept parerea ta despre aceasta limba.
Nu fac eu regulile, hehe... Si eu sunt curios sa vad ce au facut toti vara asta. Asa ne miscam mai repede si poate apucam sa vedem ce au facut toti colegii vara asta, inainte sa inceapa cursurile(desi unii vor incepe in curand)-ei ne vor incanta si cu primele experiente universitare, desi cred ca asta ar fi mai frumos sa fie o alta leapsa.
Mari, ce vacanta! Nu pot spune acelasi lucru despre a mea. A fost poate cea mai groaznica vara, desi a avut si cateva momente de neuitat. Eu o sa postez dupa inceperea cursurilor! Sper sa tinem legatura cu totii, sau macar cat mai multi dintre noi!
ps: Mi-e dor sa stam la o barfa mica in ultima banca, randul de la perete!:))
Andi, de îndată ce o să am o părere despre portugheză o să ți-o comunic! Promit! Mie mi se pare interesantă - probabil pentru că înțeleg, dar nu știu să vorbesc, și da, cred că o altă leapșă cum ai propus tu ar fi o idee bună. >:D<
Eve, de-abia aștept să postezi și tu despre experiența ta cu scoțienii! :)
Foarte frumos!! Bravo!! E bine sa vezi ca lumea se mai si distreaza :))
Trimiteți un comentariu