Nu la fel de tropical ca Tuborgul (Andy)

-Ura. Îmi merg în sfrârșit diacriticele și pe laptop –
În primul rând trebuie să îi mulțumesc scumpului de Andy că s-a gândit la mine să continui acest jurnal al aventurilor post-liceene ante-universitare (deși aș fi preferat să fiu lăsată la urmă).
Pentru mine luna august a fost una dintre cele mai încărcate din punct de vedere decizional... și astfel am învățat cum Universul este deasupra noastră, nu invers. În fine, eram obișnuită să am totul programat pe o perioadă de 10 ani... știam unde urma să merg, ce urma să fac... poate chiar într-un mod exagerat de exact. Fusesem admisă la 6 programe de Business în Anglia: 3 la Coventry University, 3 la Portsmouth University... însă urma să plec la Tietgen Business School, în Danemarca. Mi-am plătit și apartamentul, totul era fix, însă, din cauza unor schimbări de-a dreptul bruște din viața mea am ajuns, fix înainte de a mă urca în avionul ce avea să mă ducă – singură, deci nu cum fusese programat – în Odense, Danemarca... mi-am dat seama că nu mai sunt eu. Nu vroiam lucrul respectiv... Lumea mă vroia aici: am descoperit cât de mulți prieteni am aici, cât de importantă sunt în viața unora dintre ei și cât de mult însemnau ei pentru mine... plus familia. Apoi munca: urma să îmi iau job necalificat, de student, pentru a putea face față costurilor incredibile, urma să fac o facultate la care niciodată în trecutul meu nu mă gândisem, urma să trăiesc cu totul o altă viață decât aceea pe care mi-o doream... și cum singurul lucru ce mă motivase să îmi doresc asta, nu mai exista... atunci, chiar înainte de a porni pe acest drum, m-am întors acasă. La aeroport am realizat că îmi uitasem actele în apartamentul meu din Cluj, iar când am ajuns înapoi... ei bine, avionul plecase deja de o jumătate de oră – cu întârziere chiar. Așa că am luat-o ca pe un semn. Normal că puteam lua următorul avion, dar în sinea mea m-am bucurat că s-a întâmplat așa, fiindcă astfel mi s-a deschis o nouă portiță spre a face ceea ce îmi doream cu adevărat: facultatea după care plânsesem timp de 2 ani de când am simțit că va trebui să renunț, și mai ales după care plânsesem excesiv în ultimele câteva luni de când parcă nu mai eram deloc motivată. Ca să nu fiu piază rea, fiindcă încă nu sunt oficial admisă – pentru că prostia se plătește și nicio clipă nu m-am gândit că o dată în viața mea voi ieși din cutie și voi face altfel decât planificasem – nu voi preciza exact până ce nu mă voi vedea admisă – deși pont: e visul meu și meseria pentru care mă pregătisem în liceu deși toată lumea era sceptică studiind filologia, însă sunt încrezătoare (colegii și profesorii sigur s-ar putea prinde, toată lumea reacționa ciudat când eram întrebați ce facultate vrem să urmăm și eu dădeam acest răspuns) însă deocamdată... aștept.
În fine, în Danemarca aș fi început la 1 septembrie cursurile. Acum... cred că sunt singura din clasă rămasă pe dinafară ). Măcar mă simt specială. Nu am făcut nimic deosebit toată vara, ba chiar am pierdut-o aiurea și regret. Totuși am stat pe facebook, mi-am rupt mâna în cel mai cretin mod posibil, am văzut mai multe filme decât am văzut în 19 ani... și am cam luat o pauză de la mine însămi. Nu-i bai, I’ll be back on track soon, baby.

- aici e de admirat gipsul.
Sfat pentru toți cei ce sunt încă în liceu și văd postarea: niciodată nu vă luați după alții în ceea ce privește viitorul vostru... și mai bine mai târziu decât niciodată.
În orice caz, sper să revin cu vești mai bune când mi-o mai da vreunul din iubiții mei colegi această leapșă... și sper să nu mai fiu într-o stare în care să pot fi vizulizată de cititor(i) ca purtând niște haine largi și nespălate, cu un păr nearanjat, urme de friptură pe frunte, stând într-o canapea și uitându-mă la filme cu o sticlă de bere în mână, încă vreo 20 pe jos înșirate, o pungă de cheetos pe jos și mirosind a câine ud. )) Glumesc.
Predau ștafeta Adinei, pentru că știu că o va enerva... plus că are povești frumoase de spus ... dar mai ales... mă va înjura că am făcut asta.
PS: Felicitări tuturor, știu că ați ajuns pe unde vroiați... vă doresc distracție plăcută în ce a mai rămas din vacanță și în facultate... și mult succes... și unora dintre voi drum bun, fir întins!

Cordial,
GT.